Giorge Pascu, lingvist, filolog și istoric literar român

Giorge (Gheorghe) Pascu, (n. 1 decembrie 1882, Bacău – d. 16 aprilie 1951, Zlatna), a fost un lingvist, filolog și istoric literar român.

Giorge Pascu s-a născut în familia lui Grigore Pascu, funcționar, și a Mariei (n. Iliade). A urmat studiile primare, secundare și universitare la Iași, unde a obținut licența în filologie modernă în 1907, iar în 1909 titlul de doctor în litere magna cum laude. În 1913 a devenit docent.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-feather-pen-quill-write-5067880/

Între 1908 și 1911 a fost ajutor de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, instituție pe care a condus-o ulterior în anii 1914–1922 și din nou după 1927. A activat și în mediul universitar: profesor suplinitor la Facultatea de Litere din Iași (1920–1921), apoi profesor titular.

A colaborat cu numeroase reviste de prestigiu precum Archivum Romanicum, Arhiva, Convorbiri literare, Viața Românească, Revue de dialectologie romane, iar între 1927 și 1940 a redactat propria publicație, Revista critică. La Universitate a predat cursuri de istoria literaturii române vechi și dialectologie română. Discipol al lui Alexandru Philippide, s-a remarcat prin rigoare, productivitate și o mare capacitate de muncă.

Interesul său științific s-a concentrat asupra limbii și literaturii române vechi, precum și asupra dialectologiei. A realizat contribuții importante – unele valabile și astăzi – în studiul cronicilor moldovenești, al lui Miron Costin și Dimitrie Cantemir, precum și în analiza textelor vechi românești.

A editat două ediții din opera lui Ion Creangă (1939) și a tradus din originalul latin Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir (1923; ed. a II-a, 1938). În 1915 a primit premiul Năsturel al Academiei Române pentru lucrarea Sufixele românești.

Deși apreciat pentru minuțiozitatea filologică, stilul său polemic și atitudinea tranșantă i-au adus uneori critici. Cu toate acestea, Giorge Pascu rămâne unul dintre cei mai importanți savanți ai începutului de secol XX în domeniul lingvisticii și istoriei literare române vechi. Lucrările sale, unele dintre primele sinteze românești în aceste domenii, se disting prin claritate, sistematizare și bogăție bibliografică, chiar dacă uneori tratează literatura veche exclusiv din perspectivă filologică, în detrimentul analizei estetice.

Operă (selecție)

• Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, I (Iași, 1909); II–III (București, 1911)
• Etimologii românești, I, Iași, 1910
• Câteva sufixe românești de origine slavă, București, 1914
• Sufixele românești, București, 1916
• Beiträge zur Geschichte der Rumänischen Philologie, Leipzig, 1920
• Gligorie Ureache. Izvoarele lui Ureache. Interpolările lui Simion Dascălul și textul lui Ureache, Iași, 1920
• Istoria literaturii și a limbii române din secolul XVI, București, 1921
• Istoria literaturii române din secolul XVII, Iași, 1922
• La philologie roumaine dans les pays germaniques et en France 1774–1822, Leipzig, 1923
• Demetrio Cantemir, traducere de Carlo Tagliavini, Roma, 1923
• Rumänische Elemente in den Balkansprachen, Genève, 1924
• Dictionnaire étymologique macedo-roumain, I–II, Iași, 1925
• Istoria literaturii române din secolul XVIII:
  • I. Cronicari moldoveni și munteni, București, 1926
  • II. Viața și operele lui D. Cantemir, București, 1924
  • III. Epoca lui Clain, Șincai și Maior, Iași, 1927
• Cronicarii moldoveni: Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1935
• Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache…, Iași, 1938.

Referințe critice (selectiv)

• Publicațiile științifice ale lui Dr. G. Pascu… (1915)
• L. Predescu, Giorge Pascu și istoria literaturii române (1932)
• Un caz nenorocit și trist: Cazul Giorge Pascu (1937)
• M. Bucur, Istoriografia
• I. D. Laudat, Din istoricul catedrelor Facultății de Filologie… G. Pascu, primul profesor de istorie a literaturii române vechi (1975).