Gil Dobrică, solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România

Gil Dobrică, născut la 14 februarie 1946 în comuna Călărași, județul Dolj, a fost unul dintre cei mai apreciați soliști vocali de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. Cunoscut pentru vocea sa caldă și timbrul inconfundabil, a reușit să aducă în peisajul muzical românesc influențele muzicii negre americane, fiind un admirator declarat al legendarului Ray Charles.

Cea mai celebră piesă din cariera sa rămâne adaptarea în limba română a cântecului „Take Me Home, Country Roads” de John Denver, transformată în hitul „Hai acasă”, care a devenit un adevărat imn pentru fanii săi.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gil_Dobrică#/media/Fișier:Gil_Dobrică.01.jpg

Crescut într-o familie numeroasă – al nouălea și cel mai mic dintre frați – Gil a plecat la Craiova la vârsta de 14 ani, împreună cu fratele său mai mare, pentru a urma o școală de meserii. A devenit strungar, însă pasiunea pentru muzică a fost mai puternică. În adolescență a început să cânte pentru studenți în cluburile muncitorești, fiind remarcat pentru interpretările pieselor soul și rock.

La 17 ani, urca pe scenă interpretând melodii din repertoriul unor giganți ai muzicii internaționale: Aretha Franklin, Otis Redding, Little Richard, The Beatles, Jimi Hendrix sau Rolling Stones. Energia și autenticitatea interpretării l-au făcut rapid cunoscut în rândul tinerilor.

Gil Dobrică a debutat oficial în 1963, la Casa de cultură a Sindicatelor din Craiova, și a cântat alături de diverse formații, printre care 13 Carate și, din 1967, Dacii. La începutul anilor ’70, s-a mutat la București, unde a colaborat cu grupurile Sfinx și Roșu și Negru, dar și cu artiști de teatru precum Florian Pittiș și Ion Caramitru, în spectacole de muzică și poezie la Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra”.

Un pas important în cariera sa a fost angajarea la barurile de lux din București, cum ar fi Atlantic (de la Athénée Palace) sau Continental, unde se cânta live, în engleză, cu acompaniament orchestral – fără instrumente electronice.

În 1979, Gil Dobrică a debutat în cinematografie cu un rol în filmul de comedie „Nea Mărin miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Tot atunci a lansat și primul său disc – „Hai acasă” – pe un EP de 45 de turații, piesa devenind rapid un succes de public.

Repertoriul său a inclus numeroase coveruri ale unor artiști internaționali, adaptate în limba română. Printre cele mai cunoscute se numără:

• „Discuție în familie” (după „Hit the Road, Jack” – Ray Charles)
• „Scrisoarea” (după „The Letter” – The Box Tops)
• „Ordinea de zi”
• „Rugă pentru părinți”

În anii ’80, casa de discuri Electrecord i-a editat un single și trei LP-uri, reeditate ulterior pe CD. A realizat și un cover energic după piesa disco-funk „Do It Good” a trupei KC and the Sunshine Band.

Unul dintre cele mai emoționante momente din viața sa a fost întâlnirea cu Ray Charles, în cadrul Festivalului Cerbul de Aur din 1996. Gil a declarat că a fost „cea mai frumoasă zi din viața lui”, o întâlnire cu artistul care i-a marcat destinul artistic.

În ultimii ani ai vieții, Gil Dobrică a colaborat cu trupa Nightlosers, susținând concerte live în cluburi bucureștene, precum Fire. A apărut și într-un videoclip al formației, pentru piesa „Dragostea-i ca și o râie”.

Din păcate, sănătatea sa s-a deteriorat grav în ultimul an de viață. Suferea de gută cronică, ciroză hepatică și pneumonie. A murit la Craiova, pe 17 aprilie 2007, la vârsta de 61 de ani.

Discografie (selectiv)

• Hai acasă (1979, EP – Electrecord)
• Dă-mi o șansă (1982, LP – Electrecord)
• Give Chance to Me (1983, LP – Electrecord)
• Gil Dobrică (1988, LP – Electrecord)
• Cântec pentru mama (1999, CD – Electrecord)
• Hai acasă (2003, CD – reeditare Electrecord).

Filmografie

• Nea Mărin miliardar (1979)
• Mireasa din tren (1980).

Până la finalul vieții, Gil Dobrică a rămas un artist iubit, un interpret care a știut să transmită emoție, energie și autenticitate. Vocea sa, profundă și vibrantă, a adus muzica soul mai aproape de publicul român și a lăsat în urmă un repertoriu de neuitat. A fost un pionier al genului, un ambasador al muzicii negre americane în România și un om simplu, cu o pasiune sinceră pentru muzică.