Dumitru Gherghinescu-Vania, poet, publicist și traducător român

Gherghinescu-Vania (Dumitru Gherghinescu-Vania), (n. 12 noiembrie 1900, Grozești/Cârceni, jud. Mehedinți – d. 5 octombrie 1971, Brașov), a fost poet, publicist și traducător român, reprezentant al tradiționalismului gândirist.

Fiu al Elenei și al lui Constantin Gherghinescu, a urmat Liceul „Traian” din Turnu Severin și a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București. A debutat în 1920 în revista Datina din Turnu Severin, iar în volum cu placheta „Drum lung” (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1928).

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/feather-quill-ink-bottle-9930288

Sursa foto: http://www.usrbrasov.ro/d-gherghinescu-vania/

Stabilit la Brașov din anul 1937, a fost o figură centrală a vieții literare locale, primind în casa sa numeroși scriitori și intelectuali. A fost căsătorit cu Domnița Gherghinescu-Vania, scriitoare și traducătoare, autoarea jurnalului „Cartea pierdută”.

La Brașov, a fondat și condus revista „Claviaturi”, alături de Lucian Valea, publicație în care au semnat texte autori de prestigiu precum Lucian Blaga și Tudor Arghezi. A fost, de asemenea, redactor la Luceafărul de ziuă și membru al colectivului redacțional al revistei Astra. Între 1956 și 1960 a deținut funcția de secretar al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România.

Gherghinescu-Vania a fost un poet al spiritualității și al reflecției interioare, abordând teme precum trecerea timpului, armonia cosmică și credința. A publicat în reviste importante: Bilete de papagal, Ramuri, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Gândirea, Tribuna, Steaua, Gazeta literară, Contemporanul, Argeș, Astra ș.a.

A tradus din limbile italiană, franceză și rusă, contribuind la circulația valorilor culturale europene în spațiul românesc.

A primit Premiul Academiei Române pentru volumul „Privighetoarea oarbă” (Editura Universul, 1940), considerat capodopera sa lirică.

Opera principală

• Drum lung (1928)
• Amvonul de azur (1936)
• Privighetoarea oarbă (1940)
• Timp sonor (1968)
• Acolo sus, steaua. Elegii (1971)
• Privighetoarea oarbă. Versuri 1928–1969 (antologie postumă, 1971).

Opera sa a fost analizată și apreciată de critici importanți precum G. Călinescu, Eugen Simion, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Virgil Gheorghiu, Constantin Ciopraga, Emil Micu și Șt. A. Bănaru.