S-a întâmplat la 8 octombrie 1820
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 8 octombrie 1820: S-a născut, la Focşani, Gheorghe Tattarescu (m. 1894), pictor român. A pictat tablouri alegorice cu subiecte revoluţionare (Deşteptarea României) sau patriotice (Unirea Principatelor). A executat portretele unor personalităţi (N. Bălcescu, Gh. Magheru), peisaje, picturi bisericeşti (la Mitropolia din Iaşi, biserica Sf. Spiridon” din Bucureşti) etc. Unele surse indică drept an al naşterii 1820 sau ziua de 1 octombrie.

Gheorghe Tattarescu (n. Focşani, d. 24 octombrie 1894, Bucureşti) a fost un pictor român pionier al neoclasicismului în pictura românească.A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Şcoala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său. În 1844, împreună cu unchiul său, pictează Mănăstirea Răteşti.Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, obţine o bursă de studii la Academia San Luca din Roma (Italia) (1845 – 1851). Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta (1790 – 1884), Giovanni Silvagni (1790 – 1853) şi Pietro Gagliardi (1809 – 1890).

Gheorghe Tattarescu

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Tattarescu#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Tattarescu_-_Autoportret02.jpg

Sub îndrumarea profesorilor săi, se formează în spiritul academismului Italian, executând copii după Rafael Sanzio, Bartolomé Estéban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni şi alţii.Tattarescu a participat la revoluţia de la 1848. A pictat portretele revoluţionarilor Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu aflaţi în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice). Idealul eliberării naţionale şi al edificării unei Românii moderne este transpus în compoziţii alegorice cu subiect revoluţionar (Renaşterea României, 1849, 11 Februarie 1866 – România Modernă, 1866) sau cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857).

În 1860 este însărcinat să întocmească un „Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor istorice din ţară. Astfel, are prilejul de a se afirma şi ca peisagist, cu discrete accente romantice (Dâmbovicioara, 1860).O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influenţat de academismul italian şi parţial de iconografia tradiţională bizantină. În perioada 1853 – 1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din Bucureşti (Biserica Sf. Spiridon) şi Iaşi (Mitropolia din Iaşi), precum şi Biserica Greacă din Brăila sau biserica Mănăstirii Ciolanu din judeţul Buzău.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu