Gheorghe Șincai, preot român greco-catolic, istoric, filolog

Gheorghe Șincai (n. 28 februarie 1754 , Râciu, Principatul Transilvaniei – d. 2 noiembrie 1816 , Svinica, Košický kraj, Slovacia) a fost un preot român greco-catolic, istoric, filolog și unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai Școlii Ardelene, cunoscut pentru contribuția sa la promovarea drepturilor românilor transilvăneni și pentru activitatea de director al școlilor din Transilvania.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C8%98incai#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Sincai_-_Foto01.jpg

Gheorghe Șincai s-a născut în satul Râciu de Câmpie (actualmente Șincai) și a beneficiat de o bursă de studii la Roma, unde a fost susținut de cardinalul Ștefan Borgia. Acesta i-a oferit acces la bibliotecile Vaticana, Sopra la Minerva și Benedictina, facilitând studiul documentelor care menționau românii. La Viena, Șincai a legat o prietenie cu Samuil Micu, cu care a lucrat la proiectul „Dialogul despre originea limbii române”, însă manuscrisul a fost pierdut din cauza cenzurii.

La Blaj, Șincai a petrecut doisprezece ani, deschizând peste trei sute de școli și adunând documente importante despre români. În această perioadă a început să scrie lucrarea monumentală „Hronica românilor și a mai multor neamuri…”, însă proiectul său a întâmpinat opoziție, fiind chiar arestat în 1794. După eliberare și cu sprijinul episcopului Samuil Vulcan, s-a mutat la Viena, dar fără rezultate concrete.

În 1803, după o perioadă petrecută în Oradea, a mers la Buda, unde a lucrat împreună cu Samuil Micu. După moartea acestuia, a continuat singur munca și a publicat „Calendarul de la Buda”, care includea fragmente din „Istoria românilor” (1807). Lucrarea sa a fost interzisă de cenzură, iar Șincai s-a retras pe moșia contelui Vass, unde și-a continuat activitatea istorică.

În 1811, Șincai a fost găzduit la Oradea de episcopul Vulcan, care i-a promis sprijin pentru publicarea „Hronicii românilor…”. Încercările sale de a obține autorizația de publicare la Cluj au eșuat, autoritățile respingând lucrarea, pe care au considerat-o periculoasă pentru regim. Dezamăgit, Șincai s-a retras și, în 1814, a fost văzut pentru ultima oară în Transilvania.

S-a aflat ulterior că Gheorghe Șincai a murit pe moșia contelui Vass, lângă Košice, la 2 noiembrie 1816. Multe dintre lucrările sale au fost pierdute, dar o copie a „Hronicii” a fost descoperită la Viena și cumpărată de arhimandritul Gherasim Vida. În 1853, domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, a finanțat publicarea integrală a lucrării.

Referințe

• Albu, Corneliu – De la Bobâlna la Alba Iulia (Lupta Transilvaniei pentru dreptate și libertate), Editura Dacia Traiană, București.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_%C5%9Eincai