Gheorghe Ionescu-Șișești, agronom român

Gheorghe Ionescu-Șișești (n. 16 octombrie 1885, Șișeștii de Jos, județul Mehedinți – d. 4 iunie 1967, Otopeni) a fost un agronom român, doctor în științe agricole al Universității din Jena, Turingia, Germania. A fost membru al Academiei Române.

Gheorghe Ionescu-Șișești s-a născut pe 16 octombrie 1885 în comuna Șișești din Oltenia, într-o familie săracă. Reflectând asupra copilăriei sale, spunea: „Mă gândesc cu venerație la părinții mei, care au crescut cu enorme greutăți opt copii. Îmi amintesc cu afecțiune de învățătorul meu din sat, un bărbat voinic, drept și bun, care își îndeplinea cu abnegație sarcina de dascăl. El învăța aproape 100 de copii în cinci clase, înghesuiți într-o odaie mică, cu pământ pe jos.”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ionescu-%C8%98i%C8%99e%C8%99ti#/media/Fi%C8%99ier:Gh._Ionescu_Sisesti_1926.jpg

După absolvirea Liceului „Traian” din Turnu Severin, a obținut o bursă și a studiat între 1906 și 1909 la Școala Superioară de Științe Agricole din Hohenheim-Stuttgart. În 1911, a obținut titlul de doctor al Universității din Jena în agronomie, botanică și economie politică, cu teza „Agricultura țărănească a României”, colaborând încă din acea perioadă la diverse reviste de specialitate, precum „Jurnalul Societății Centrale Agricole” și „Economia Națională”.

Întors în România, a început prin a ocupa un post modest la Ferma de Stat Clinciu-Spanțov. Cu ajutorul inginerului Anghel Saligny, a implementat proiecte de modernizare a agriculturii românești. A devenit director al Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău (1914–1919), unde a dezvoltat loturi experimentale, apoi director al Centralei Obștii Sătești și al Exploatărilor Agricole din Casa Centrală a Cooperației (1919–1921), având mai multe mandate ca ministru al agriculturii.

Pe parcursul a peste 50 de ani de muncă de cercetare, Ionescu-Șișești a fost fondatorul Institutului de Cercetări Agronomice al României, conducându-l timp de aproape douăzeci de ani. Lucrările sale importante au abordat teme precum fertilizarea solului, valorificarea Luncii Dunării, conservarea solurilor afectate de eroziune și crearea de noi soiuri de plante de cultură.

În 1937, când a fost ales membru al Academiei Române, Grigore Antipa l-a menționat ca „primul chemat să ocupe, în înaltul for al științei românești, un loc destinat științelor agricole, anterior ocupat de Petru S. Aurelian”. La primirea sa în Academie, el a subliniat importanța rezolvării problemelor legate de irigații și conservarea solului, subliniind că distrugerea solului reprezintă o amenințare gravă pentru viața poporului.

În anul în care a fost numit ministru al agriculturii, ziarul „Viitorul” scria despre el ca despre un specialist apreciat, capabil să îndrume agricultura românească. Gheorghe Ionescu-Șișești a decedat pe 4 iunie 1967, la vârsta de 82 de ani, în București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

Sursa: https://dosaresecrete.ro/gheorghe-ionescu-sisesti-un-agronom-vizionar/