Gheorghe Eminescu, militar și istoric român

Gheorghe Eminescu (n. 31 mai 1890, Mizil, județul Prahova – d. 6 iunie 1988, București) a fost un militar și istoric român. Era fiul căpitanului Matei Eminescu, combatant în Războiul de Independență, și fratele poetului național Mihai Eminescu.

Gheorghe Eminescu s-a născut în familia lui Matei Eminescu și a Anei Condeescu, aceasta fiind a doua căsătorie a tatălui său. În anul 1892, Matei și-a schimbat oficial numele de familie din Eminovici în Eminescu, conform Buletinului Oficial nr. 168/1892. Ofițer de carieră, acesta a luptat eroic în Războiul de Independență (1877–1878), fiind decorat cu patru distincții românești și două rusești. A trecut în rezervă cu gradul de căpitan și a decedat în 1929, la Bistrița, unde a fost și înmormântat.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Eminescu#/media/Fișier:Gheorghe_Eminescu.png

Continuând tradiția militară a familiei, Gheorghe Eminescu a luptat ca voluntar în Primul Război Mondial, participând la bătălia de la Mărășești (1917). A avansat până la gradul de locotenent-colonel în trupele de grăniceri, activând la Brăila. A fost căsătorit cu Elena Labunțeva, iar din căsătoria lor a rezultat o fiică: prof. dr. doc. Yolanda Eminescu (1921–1998), juristă de prestigiu.

Gheorghe Eminescu a fost și profesor de istorie militară. A scris o monografie dedicată lui Napoleon Bonaparte, considerată una dintre cele mai importante lucrări românești pe acest subiect. Lucrarea, confiscată în timpul arestării, i-a fost restituită după eliberare și publicată ulterior de Editura Academiei Republicii Socialiste România, fiind reeditată și completată în deceniile următoare.

Odată cu instaurarea regimului comunist, a fost exclus din armată și s-a înscris în Partidul Național Țărănesc. În 1947 a fost arestat, fiind condamnat la șapte ani de detenție. A fost încarcerat în închisorile Jilava, Aiud și în lagărul de muncă de la Peninsula. A fost eliberat la 21 aprilie 1954 din penitenciarul Ocnele Mari și s-a reîntors la București.

A trăit până la vârsta de 98 de ani, stingându-se din viață în 1988.

Lucrări publicate

• Napoleon Bonaparte, Editura Academiei R.S.R., București, 1973, 2 vol. (233 + 255 p.)
• Amintiri din primul război mondial, în Limba și literatura română, anul VII (X), nr. 3, 1981, p. 34–36
• La 135 de ani, în Limba și literatura română, nr. 1, 1985, p. 29–30
• Napoleon Bonaparte, ed. a II-a revizuită și adăugită, Editura Academiei R.S.R., București, 1986, 328 p., il.
• Napoleon Bonaparte, Editura Lumina Lex, București, 1997, 2 vol. (208 + 236 p.).