Gheorghe Dolgu, economist român

Gheorghe Dolgu (n. 2 aprilie 1929, București – d. 22 septembrie 2017, Brașov) a fost un economist român de renume și membru de onoare al Academiei Române din 2010.

Distincții

• Medalia Muncii (16 august 1956), acordată „cu ocazia încheierii activității Școlii Superioare de Științe Sociale «A. A. Jdanov»”
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a IV-a (25 decembrie 1967), pentru „merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”
• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, acordat de Președinția României în 2003.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_953.pdf

Născut în București, Gheorghe Dolgu a început cu o educație militară, studiind la Colegiul Național Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, după care a urmat cursurile Facultății de Economie Generală din cadrul Academiei de Studii Economice din București, unde a susținut teza de doctorat cu tema „Consecințele economice ale înarmărilor”.

Între 1950 și 1970, Gheorghe Dolgu a cunoscut o ascensiune rapidă în cariera academică, ajungând profesor titular în 1972 la Academia de Studii Economice din București. În perioada 1971-1980, a deținut două mandate de rector al acestei universități. După 1999, a devenit profesor consultant, iar în 2011 profesor emerit.

Pe lângă activitatea didactică, Gheorghe Dolgu s-a dedicat cercetării științifice în domeniul economiei, mai ales în ceea ce privește economia înarmării/dezarmării, economia serviciilor financiare, tranziția la economia de piață și integrarea României în structurile europene. Printre lucrările sale cele mai notabile se numără: Economia și înarmările (1974), Economic and Social Consequences of the Arms Race and Military Expenditures (1978), Piața de capital – sursă a relansării economice în România (1999), Revoluția financiară mondială (2001), Criză, finanțe, teorii (2009) și Criză și redresare (2010).

Gheorghe Dolgu a realizat și importante lucrări de istorie și filozofie a științei, studiind contribuțiile unor gânditori români și internaționali, cum ar fi Nicholas Georgescu-Roegen în gândirea economică universală (1993) și Anghel Rugină și noua revoluție în știința economică (1994).

În domeniul politicii internaționale, a avut un rol activ, reprezentând România în multiple foruri internaționale. A fost membru al delegațiilor românești la sesiunile Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare, desfășurate la Santiago de Chile (1972), Nairobi (1976), Belgrad (1984) și Geneva (1988). Între 1980 și 1984, a ocupat funcția de ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe. De asemenea, a fost ambasador al României la ONU și la Berna, reprezentând țara în diverse grupuri internaționale.

Meritele sale științifice și academice au fost recunoscute prin premii și distincții importante, inclusiv Premiul „P.S. Aurelian” al Academiei Române pentru economie (1976) și Diploma „Meritul Academic” în 2009. De asemenea, a primit diploma de excelență și medalia „Laureați Nobel în economie” în 2001 și diploma „Virgil Madgearu” cu medalia de aur din partea Academiei de Științe Economice (2009).

În 1968, Germania Federală l-a decorat cu ordinul „Verdienstkreuz am Bande”, iar în 2003, a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” de către Președinția României.

În 30 martie 2010, Gheorghe Dolgu a fost ales membru de onoare al Academiei Române, în cadrul Secției de Științe Economice.

Sursa: https://acad.ro/commem/doc2017/d0922-GheorgheDolgu.pdf