Gheorghe Dabija – militar, diplomat și scriitor
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 20, 2024
Gheorghe Dabija s-a afirmat în publicistica militară românească prin numeroase studii și lucrări de pedagogie militară, concentrându-se pe diverse aspecte legate de instruirea și educarea trupelor. Între 1910 și 1913, a activat ca atașat militar la Sofia și Belgrad. În timpul Primului Război Mondial, a comandat diverse unități, experiență care l-a ajutat ulterior să elaboreze o monografie remarcabilă despre luptele din perioada 1916-1918.
Născut pe 20 septembrie 1872 la Iași, Gheorghe Dabija a fost fiul lui Alexandru și al Nataliei, primind o educație solidă. În 1891 a intrat la Școala de ofițeri, pe care a absolvit-o în 1893, fiind repartizat la Batalionul 4 Vânători. A parcurs o carieră militară de succes, primind diverse grade: locotenent (1896), căpitan (1902), maior (1910), locotenent-colonel (1916) și general de brigadă (1917).
Dabija a participat activ la Primul Război Mondial, iar în timpul bătăliei de la Mărăști din 1917, a comandat Brigada 16 Infanterie. La 1 septembrie 1917, a fost avansat la gradul de general de brigadă. În 1918, a preluat comanda Diviziei 6 Infanterie și, ulterior, Divizia 2 Vânători, conducând unitățile în campania împotriva regimului sovietic al lui Béla Kun.
După încheierea războiului, a rămas activ în armată până în 1920, când s-a retras din serviciul militar, punând capăt unei cariere strălucite, caracterizată de curaj și leadership remarcabil.
Dabija a activat și ca atașat militar, întâi la Sofia (1910-1913) și apoi la Belgrad (1913-1914). A reușit să obțină informații cruciale, cum ar fi detalii despre tratatul bulgaro-sârb din 1912, pe care le-a prezentat direct regelui Carol I. Dabija și-a demonstrat devotamentul față de țară și a reușit să influențeze politica externă a României.
Dabija și-a folosit experiențele din cariera militară și diplomatică pentru a scrie lucrări de valoare, cum ar fi „Armata Română în Războiul Mondial (1916-1918)”, o monografie în patru volume, recunoscută pentru bogăția de detalii și criticile severe la adresa unor decizii militare. De asemenea, a scris despre Războaiele Balcanice și a fost distins cu medalia „Bene Merenti” de aur de către regele Carol I și Premiul „Adamache” al Academiei Române.
Experiențele sale, documentate cu minuțiozitate, au fost influente în analiza și înțelegerea mecanismelor militare ale României în Primul Război Mondial.