Gheorghe Cantacuzino, arheolog și istoric român

Gheorghe Cantacuzino s-a născut la 6 martie 1900, în București, și a decedat la 21 septembrie 1977, tot în București. A fost un arheolog și istoric specializat în epoca romană și neolitic, având o contribuție semnificativă la studiul antichității greco-romane și al feudalismului târziu din spațiul românesc.

Mai multe detalii

Panoramă a sitului

Fusionofhorizons – Operă proprie

Situl arheologic „Cetatea Histria”

• CC BY-SA 3.0 ro
• Fișier:Histria -Ionic column anastylosis.jpg
• Creată: 17 iulie 2014
• Încărcată: 3 septembrie 2014
• Poziție: 44° 32′ 50,1″ N, 28° 46′ 24,12″ E

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Histria#/media/Fi%C8%99ier:Histria_-Ionic_column_anastylosis.jpg

A urmat studiile secundare la Liceul „Sf. Sava” din București, după care a absolvit:

• Facultatea de Drept a Universității din București (licență obținută între 1917-1921);
• Facultatea de Litere, secția istorie și filologie clasică, la aceeași universitate (licență obținută între 1919-1924).

În 1927, și-a obținut doctoratul în istorie și filologie clasică, la Facultatea de Litere a Universității din București, cu teza „Câteva corpuri barbare din armata romană de la Augustus la Gallienus”.

Pentru pregătirea doctoratului, s-a specializat în istoria și cultura antichității greco-romane la:

• Facultatea de Litere a Universității din Paris
• Collège de France
• École des Hautes Études Historiques
• De asemenea, a urmat cursuri de papyrologie la Universitățile din Roma și Milano.

A participat la numeroase săpături arheologice, coordonând lucrări pe mai multe șantiere importante:

• Histria (jud. Constanța, 1951-1952)
• Căscioarele (jud. Călărași, 1965-1968)
• Cernica (jud. Ilfov, 1960-1975)
• Potlogi (jud. Dâmbovița, 1967-1969)
• Alte cercetări la castrul roman de la Băneasa (jud. Teleorman).

După 1950, s-a concentrat pe problemele feudalismului târziu din București și din alte regiuni istorice, iar din 1960, a început studierea sistematică a necropolei neolitice de la Cernica.

Carieră didactică și științifică

• 1929-1938 – conferențiar provizoriu la Facultatea de Litere, catedra „Instituții și antichități grecești”, Universitatea din București
• 1938-1948 – conferențiar titular la aceeași catedră
• 1948-1970 – referent științific, cercetător și cercetător științific principal la Institutul de Arheologie din București.

În 1970, Gheorghe Cantacuzino a devenit membru titular al Academiei de Științe Sociale și Politice a R.S.R.

A fost activ în mediul academic internațional, participând la congrese de specialitate organizate la:

• Roma (1962)
• Moscova (1964)
• Praga (1966)
• Tokyo (1968)
• Belgrad (1971)
• Chicago (1973)
• București (1974)
• Nisa (1976)

Bibliografie despre Gheorghe Cantacuzino

• Eugen Comșa, „Necrolog – Gheorghe Cantacuzino”, SCIVA, tomul 29, nr. 2, aprilie-iunie 1978, p. 303-305.
• Corneliu N. Mateescu, „George Cantacuzino (1900-1977)”, Drobeta, 1980, p. 241-242.
• George Trohani, „Din însemnările profesorului Gheorghe Cantacuzino (1900-1977)”, Cercetări Arheologice, Vol. 18-19, 2012, p. 233-256.
• George Trohani, „Din însemnările Profesorului Gheorghe Cantacuzino (1900-1977). VI. Simpozionul de istorie și arheologie româno-sovietic din 26-29 decembrie 1958”, Cercetări Arheologice, Vol. 25, p. 217-234, 2018.

Gheorghe Cantacuzino rămâne o figură importantă în arheologia și istoriografia românească, având o activitate vastă în cercetarea epocii romane și a perioadelor istorice timpurii.