Ernest Maftei, actor român

Motto: „Pe noi ne stăpânesc trei stări: jocul, iubirea și înțelepciunea. Lucian Blaga a scris că, pentru copii, iubirea și înțelepciunea sunt jocul. Pentru tineri, jocul și înțelepciunea sunt iubirea. Pentru cei cu barba albă ca mine, jocul și iubirea sunt înțelepciunea.” – Ernest Maftei

Ernest Maftei (6 martie 1920, Prăjești, Secuieni, Neamț – 19 octombrie 2006, București) a fost un actor remarcabil de teatru și film, poet și epigramist, cunoscut sub apelativul afectuos „Bădia”. Cariera sa cinematografică a inclus peste 200 de roluri, dintre care un sfert principale, iar talentul său l-a transformat într-unul dintre cei mai apreciați actori români.

Mama sa, Elena, a murit când Ernest avea doar 9 ani. A urmat Școala Normală din Bacău, dorită de tatăl său, și încă de atunci și-a arătat înclinația artistică publicând primele versuri în revista „Liliacul” și manifestând talent pentru pictură.

Încă din clasele V-VIII a jucat în spectacolele trupei școlii, interpretând și roluri feminine. La 17 ani, în 1937, a intrat în „Frăția de Cruce” (FDC), organizație anticomunistă a tineretului național-creștin, devenind ulterior liderul acesteia. A participat la tabăra FDC de la Carmen Sylva (Eforie Sud), iar un an mai târziu, în 1938, a fost arestat de autoritățile regimului regelui Carol II și încarcerat la lagărul de la Vaslui, unde a asistat la execuții ale unor membri ai Partidului „Totul pentru Țară”.

Între 1941 și 1945, Maftei a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași, studiind și vioara, și debutează ca actor pe scenă, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și Lumină”, sub îndrumarea lui Victor Ion Popa. După război a fost hărțuit din cauza orientărilor sale politice, dar a continuat să joace în spectacole regizate de Victor Ion Popa, de la care a învățat meseria.

„E o treabă pe care-o ai în tine din naștere; apoi înveți tehnica și știința ei, dar dacă n-o ai, n-ai făcut nimic.” – Ernest Maftei

Debutul său cinematografic a avut loc în 1950, în filmul „Răsună valea”, regizat de Paul Călinescu. De-a lungul vieții, a participat la evenimente importante pentru țară, inclusiv Revoluția din 1989 și protestele din iunie 1990, fiind rănit în timpul manifestațiilor, dar rămânând un simbol al curajului civic.

Sergiu Nicolaescu, regizor și coleg de breaslă, spunea la despărțirea de Maftei:

„A fost un actor de excepție, cu mult de suferit din cauza regimului. A demonstrat loialitate și cinste față de film și teatru.”

Ernest Maftei și-a găsit odihna veșnică la Cimitirul Bellu din București.

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc, popular și respectat, și a contribuit la înființarea Uniunii Cineaștilor din România, alături de Colea Răutu și alți colegi. A colaborat și la emisiunea „Ferma” (TVR 2), dedicată vieții rurale și agriculturii.

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, reîntâlnindu-se cu camarazii săi de luptă din tinerețe.

Printre cele mai notabile filme se numără:

• „Tudor” (1963)

• „Răscoala” (1966)

• „Haiducii” (1966)

• „Răpirea fecioarelor” (1968)

• „Baltagul” (1969)

• „Ștefan cel Mare – Vaslui 1475” (1975)

• „Dumbrava minunată” (1980)

• „Modigliani” (2004)

• „Păcală se întoarce” (2006)

Lista completă include peste 200 de titluri, incluzând filme de lungmetraj și seriale de televiziune.