Gerard Peter Kuiper, astronom olandez-american

Gerard Peter Kuiper (născut pe 7 decembrie 1905, în Harenkarspel, Olanda – decedat pe 23 decembrie 1973, în Mexico City, Mexic) a fost un astronom olandez-american renumit pentru descoperirile și teoriile sale privind sistemul solar.

Kuiper a absolvit Universitatea din Leiden în 1927 și a obținut doctoratul în 1933. În același an, s-a mutat în Statele Unite, devenind cetățean american naturalizat în 1937. A început să lucreze la Observatorul Yerkes al Universității din Chicago în 1936, iar între 1947-1949 și 1957-1960 a fost director al observatoarelor Yerkes și McDonald. În 1960, a fondat Laboratorul Lunar și Planetar de la Universitatea din Arizona, unde a fost director până la moartea sa.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gerard_Kuiper#/media/Fi%C8%99ier:GerardKuiper.jpg

Inițial concentrat pe cercetări în domeniul astronomiei stelare, Kuiper a început să studieze planetologia în anii 1940. În 1944, a confirmat prezența unei atmosfere de metan pe Titan, luna lui Saturn. În 1947, a prezis corect că dioxidul de carbon face parte din atmosfera lui Marte și că inelele lui Saturn sunt alcătuite din particule de gheață. Tot în 1947, a descoperit a cincea lună a lui Uranus, Miranda, iar în 1949 a descoperit a doua lună a lui Neptun, Nereida. În 1950, a realizat prima măsurătoare fiabilă a diametrului vizual al planetei Pluto. În 1956, a demonstrat că calotele polare ale lui Marte sunt formate din apă înghețată, nu din dioxid de carbon, așa cum se credea anterior. Predicția sa din 1964 despre cum ar arăta suprafața Lunii („ar fi ca zăpada crocantă”) a fost confirmată de astronautul Neil Armstrong în 1969.

În 1949, Kuiper a propus o teorie importantă privind formarea sistemului solar, sugerând că planetele s-au format prin condensarea unui nor mare de gaz în jurul Soarelui. El a avansat și ideea existenței unei centuri de comete, în formă de disc, care orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30 până la 50 de unități astronomice. Această teorie a fost confirmată în anii 1990, când a fost descoperită centura de comete care îi poartă numele, Centura Kuiper.

Kuiper a fost, de asemenea, un pionier în utilizarea avioanelor cu reacție pentru observații în infraroșu, transportând telescoape la altitudini mari pentru a evita obstrucțiile atmosferice. Observatorul aerian Kuiper (înființat în 1974) și craterele de pe Lună, Mercur și Marte poartă numele său, în semn de omagiu adus contribuțiilor sale fundamentale în domeniul astronomiei.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Gerard-Peter-Kuiper