George Ulieru, medic și prozator

George Ulieru s-a născut pe 8 septembrie 1884, în Câmpulung-Muscel, și a decedat pe 28 august 1943, în același oraș. A fost prozator și medic, fiul lui Ghiță Ulieru și al Elenei. A urmat cursurile liceului la Pitești și apoi Facultatea de Medicină din București, unde și-a obținut titlul de doctor. După terminarea studiilor, a fost repartizat ca medic la țară, unde a intrat în conflicte cu autoritățile, fiind mutat frecvent dintr-o circumscripție sanitară în alta.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/stetoscop-doctor-asistent-medical-6497490/

Debutul său literar a avut loc în 1921, în revista Analele Dobrogei, colaborând ulterior și cu publicații precum Adevărul literar și artistic, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta Alexandriei, Glasul țării, Muguri și Muscelul nostru. A fost și redactor la diverse publicații, printre care Rândunica (1925-1928), Facla Muscelului (1926-1927) și Piatra Craiului (1928-1929).

Recunoașterea sa literară se datorează în principal jurnalului său intim, Din carnetul unui medic de plasă, publicat postum în 1946, de Alexandru Rosetti în Revista Fundațiilor Regale, și apoi într-un volum în 1948.

Jurnalul Din carnetul unui medic de plasă (1946) poate fi considerat o operă de autenticitate neintenționată, comparabilă cu scrieri similare elogiate de Camil Petrescu. Stilul lui Ulieru este caracterizat de onestitate și de fidelitatea față de viață, fiind o descriere directă și sinceră a faptelor observate în cariera sa de medic rural.

Însemnările sale reflectă o distanțare ironică între sine și realitatea descrisă, dar sunt presărate cu momente memorabile și anecdotice. Unele pasaje surprind mentalitatea și prejudecățile epocii, devenind astfel documente psihologice și sociale valoroase. În mod particular, notele lui Ulieru sunt caracterizate prin stilul concis și lapidar, care adesea suprimă efectele literare în favoarea unui realism verist.

În alte scrieri, cum ar fi Din jurnalul sorei Olimpia, se observă un contrast între puritanismul aparent și imoralitatea latentă a personajelor. De asemenea, articolele sale politice, precum Puterea nerușinată (1924) și Răspunderea tăcerii (1924), sunt scrise într-un stil patetic și anaforic, pline de implicare emoțională.

Opera:

1. Operațiunea lui Foerster în crizele gastrice ale tabesului (1913) – teza de doctorat;
2. Amintiri (1921);
3. Marea și efectele ei binefăcătoare (1921);
4. Lacul Tekirghiol (1922);
5. Puterea nerușinată (1924);
6. Orașul Alexandria din punct de vedere igienic (1924);
7. Răspunderea tăcerii (1924);
8. Patima băuturii (1925; ed. II 1929);
9. Florile bune de leac (1929; ed. II 1934);
10. Povețe către săteni (1930);
11. Mănăstirea Hămăiești (1931);
12. Din carnetul unui medic de plasă (1948; ed. II 1949; ed. III 1958);
13. Scrieri (1967), cu prefață de I. Biberi.

Referințe Critice:

• Al. Rosetti, Revista Fundațiilor Regale, nr. 8, 1946;
• Gh. Petrovici, Medicul de țară George Ulieru (1963);
• Al. Pini, Panorama.

Aceste scrieri evidențiază talentul său involuntar de observator și cronicar al vieții rurale, punând accent pe o autenticitate lipsită de artificii literare.

Sursa: https://www.calameo.com/read/003393779f427d4f735f1