George S. Bărănescu, inginer român

George S. Bărănescu (n. 13 mai 1919, Odobești, județul Vrancea – d. 6 aprilie 2001, Statele Unite ale Americii) a fost un inginer român, specialist în domeniul motoarelor cu ardere internă, membru corespondent al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

A absolvit în anul 1942 Institutul Politehnic din București, specializându-se în inginerie electromecanică. Între 1947 și 1962, a activat în cadrul aceleiași instituții, unde a parcurs toate treptele carierei universitare, iar în perioada 1968–1972 a ocupat funcția de rector al Institutului Politehnic București. În 1968 a devenit doctor în inginerie mecanică, iar doi ani mai târziu a obținut și titlul de doctor în științe.

Activitatea sa științifică s-a concentrat pe studiul și perfecționarea motoarelor cu ardere internă, fiind cunoscut pentru contribuțiile în calculul proceselor de ardere, atât în regim periodic, cât și variabil. Printre lucrările sale reprezentative se numără „O nouă perspectivă în termodinamică” și „Un motor termic cu caracteristici unice”. A fost și autorul a patru invenții brevetate în Statele Unite, ce vizau motoare eficiente energetic, compatibile cu mai mulți combustibili și cu emisii reduse de poluanți.

Distincții:

• Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România (26 iunie 1969) – pentru activitatea didactică și contribuția la dezvoltarea învățământului și culturii românești;
• Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a (1971) – pentru merite deosebite în construcția socialismului, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român.

A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1963. A încetat din viață la data de 6 aprilie 2001, în Statele Unite ale Americii.