George Pomuț, general american de origine română

George Pomuț (n. 31 mai 1818, Jula, comitatul Békés, Ungaria – d. 12 octombrie 1882, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un general american de origine română, devenit cunoscut pentru contribuția sa în Războiul Civil American. Anterior, a luptat ca revoluționar în Revoluția de la 1848, alăturându-se armatei maghiare, unde a fost avansat la gradul de căpitan.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Pomuț#/media/Fișier:George_Pomutz.JPG

Numele său este strâns legat de procesul de achiziție a provinciei Alaska de către Statele Unite de la Imperiul Țarist.

George Pomuț s-a născut într-o familie românească ortodoxă în orașul Gyula (Jula), din comitatul Békés (astăzi în Ungaria). Tatăl său, Ioan Pomuț, era fierar pe moșia grofului Wenckheim. Familia sa provenea, se pare, din satul Săcele (județul Brașov). A fost botezat de preotul ortodox Atanasie Georgievici, iar certificatul de botez, redactat în română cu caractere chirilice, se păstrează microfilmat la Biserica Mormonă din Utah, SUA.

Părinții i-au oferit o educație aleasă. A studiat arta militară la Academia Militară din Viena și la cea din Saint-Étienne, Franța. După absolvire a devenit procuror regal, apoi avocat.

În contextul Revoluției de la 1848, la vârsta de 30 de ani, s-a înrolat în armata revoluționară maghiară (honvezi) și a fost numit secretar al guvernatorului fortăreței Komárom. A obținut gradul de căpitan pentru meritele sale militare. Participarea sa a fost influențată de educația primită în școli maghiare.

După căderea fortăreței Komárom (octombrie 1849), Pomuț a fugit în Italia, apoi în Germania. În 1850 a emigrat în Statele Unite, sosind la New York pe 24 februarie. Împreună cu alți revoluționari, s-a stabilit în Iowa, în colonia „New Buda”, formată din maghiari și români.

La 15 martie 1855 a devenit cetățean american. Sprijinit financiar de un om de afaceri numit Tall, a achiziționat terenuri, a exploatat resurse miniere și a construit o șosea. În recensământul din 1860 figurează în Decatur, Iowa, ca avocat de 40 de ani, cu o avere imobiliară de 1.000 de dolari și bunuri personale de 200 de dolari.

În 1861, odată cu izbucnirea Războiului de Secesiune, Pomuț s-a înrolat ca voluntar în armata Uniunii (nordul aboliționist). A fost încadrat în Regimentul 15 Infanterie Iowa, unde a avansat de la locotenent la maior. A fost remarcat pentru curajul și calmul său în bătăliile de la Shiloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta și Savannah.

În 1864 a fost promovat locotenent-colonel și a primit comanda regimentului său. Generalul Walter Gresham îl descria drept un ofițer valoros, cu o cultură aleasă și foarte apreciat de camarazi. Pentru meritele sale, Senatul SUA i-a conferit în 1865 gradul de general de brigadă.

După război, în 1866, a fost numit consul al SUA la Sankt Petersburg, iar în 1874 a fost promovat consul general. Vorbitor fluent al opt limbi străine, a fost implicat în negocierile pentru cumpărarea Alaskăi de la Rusia (1867), finalizate cu un tratat semnat pentru suma de 7,2 milioane de dolari.

Deși a fost rechemat în 1878, a ales să rămână în Rusia. Moartea sa, survenită pe 12 octombrie 1882, în sărăcie, este învăluită în mister. A fost înmormântat în cimitirul Smolensk din Sankt Petersburg.

Omagii postume

• În 1913, Congresul SUA a hotărât repatrierea rămășițelor sale în Cimitirul Național Arlington, dar planul a fost abandonat din cauza Primului Război Mondial și a Revoluției Ruse.
• În 1944, românii americani au finanțat construirea unui cuirasat numit „General George Pomuț”, activ până în 1970.
• În 1997, președintele Bill Clinton l-a menționat în discursul său de la București drept una dintre personalitățile româno-americane care au contribuit la istoria SUA.
• În 2004, a fost dezvelită o statuie a sa în fața Catedralei Ortodoxe Române din Cleveland, Ohio.