Jurnal FM 
1889 – Debutul public al lui George Enescu
#Postat de Carmen Vintu on august 5, 2025
George Enescu, considerat cel mai important muzician român, a manifestat o înclinație remarcabilă pentru muzică încă din primii ani de viață. Născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav (astăzi George Enescu), județul Botoșani, Enescu a început să cânte la vioară la doar 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a compus prima sa lucrare, intitulată „Țara Românească”, pentru vioară și pian.
Primele lecții muzicale le-a primit în familie și de la cunoscutul lăutar Niculae Chioru. Ulterior, a fost îndrumat de Eduard Caudella, compozitor și profesor la Conservatorul din Iași, care a avut un rol esențial în formarea sa muzicală timpurie.
| Descriere | română George Enescu (copil) cu vioara în decorul atelierului foto. Copilul stă așezat pe un scaun tapițat cu spătar, brațul sprijinit de o masuță pe care se află un caiet, Enescu simulând că ar nota ceva. Pe fundal – un decor din natura cu arbori. Îmbrăcat într-un costum de culoare deschisă cu pantaloni trei sferturi și hăinuță cu nasturi și guler lat din dantelă. Fotografia este facută în 1886 la lași în atelierul foto Nestor Heck, prin urmare subiectul avea vârsta de 5 ani, din perioada întâlnirilor cu profesorul Eduard Caudella, când împreună cu tatăl său revenea la lași mai des. |
|---|---|
| Sursa | George Enescu – fotografie |
| Data | 1886 |
| Autor | Nestor, Heck Fișă: Alexie, Lidia |
| Permisiune | Vezi mai jos |
| Această imagine este oferită sub licența Creative Commons Atribuire – Partajare-în-condiții-identice 4.0 Internațional (CC-BY-SA-4.0). |
În anul 1889, la doar 8 ani, George Enescu a susținut prima sa apariție publică, cântând la vioară într-un concert de binefacere. Acest eveniment a marcat începutul unei cariere excepționale, care avea să-l consacre în scurt timp atât în România, cât și pe scenele internaționale.
Părinții săi îl alintau cu numele „Jurjac”, un apelativ oferit de guvernanta franceză Lydie Cedre, care i-a influențat profund educația, începând cu vârsta de șase ani.
George Enescu avea o fire precoce și introvertită, după cum mărturisea el însuși mai târziu:
„Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?”
— George Enescu, în dialog cu Bernard Gavoty, „Amintirile lui George Enescu”
_2711_03.11.2014_Fond_4485B0987C6E4CA09B53BD205CB0A52B.jpg#Licen%C8%9Biere){kind=link}
_2711_03.11.2014_Fond_4485B0987C6E4CA09B53BD205CB0A52B.jpg){kind=link}