George Coșbuc, poet, critic literar, publicist și traducător român

Liviu Rebreanu îl omagia într-un articol din ziarul Lumina, afirmând că scrisul lui Coșbuc „trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc”.

Poezia lui George Coșbuc este parte fundamentală a patrimoniului cultural românesc. Stilul său, profund ancorat în universul rural, reflectă valorile, aspirațiile și frumusețea sufletului țăranului român. Este considerat un clasic al literaturii române și o prezență obligatorie în manualele școlare.

A fost un maestru al prozodiei, stăpânind forme metrice variate – de la ritmurile poeziei populare, până la terza rima. A introdus în literatura română specii ale poeziei orientale, precum gazelul, și a localizat marile epopei clasice (Eneida, Odiseea) pentru cititorul român.

Una dintre cele mai importante realizări ale sale este traducerea completă a Divinei Comedii de Dante Alighieri, o lucrare de referință în cultura română.

Lucrări importante

Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără:

• Iarna pe uliță

• Nunta Zamfirei

• Trei, Doamne, și toți trei

• Pentru libertate

• Țară avem și noi sub soare

• El Zorab

Volume publicate (selecție)

• Balade și idile (1893)

• Fire de tort (1896)

• Cântece de vitejie (1904)

• Drumul iubirii (1916)

• Superstițiunile păgubitoare ale poporului nostru (1909)

• Comentariu la Divina Comedie, vol. I-II (1963–1965)

A fost și o figură activă în presa culturală, implicându-se în redactarea și conducerea unor importante reviste literare ale vremii.