Georg Simon Ohm, fizician german

Georg Simon Ohm a fost un fizician german, celebru pentru formularea legii sale, cunoscută sub numele de Legea lui Ohm, care stabilește relația dintre intensitatea curentului electric (I), tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența electrică (R) dintr-un circuit.

Născut pe 16 martie 1789, în Fürstentum Bayreuth (astăzi parte din Germania), și decedat pe 6 iulie 1854, în München, Georg Simon Ohm a fost și educator, lucrând ca profesor de liceu înainte de a deveni cadru universitar la Universitatea din Nürnberg. În perioada în care predă, Ohm a studiat cu interes pila voltaică inventată de Alessandro Volta, iar ulterior a adus contribuții semnificative în domeniul fizicii, inclusiv Legea acustică Ohm din 1843, cunoscută și sub denumirea de teoria sirenelor, și studiile privind interferența luminii polarizate în cristale (1854).

Ohm a avut un impact semnificativ asupra înțelegerii fenomenelor electrocinetice, comparând curentul electric cu debitul unui fluid și explicând diferența de potențial ca pe o diferență de nivel. De asemenea, a oferit definiții precise ale sarcinii electrice, intensității curentului electric și tensiunii electromotoare.

Ohm rămâne o figură importantă în fizică și prin faptul că unitatea de măsură a rezistenței electrice îi poartă numele, fiind denumită ohm.

Descoperirea legii lui Ohm
Legea lui Ohm a fost enunțată pentru prima dată în lucrarea sa Die galvanische Kette, mathematisch bearbeitet (1827), tradusă ca The Galvanic Circuit Investigated Mathematically, în care a prezentat teoria sa completă a electricității. Ohm a susținut că forța electromotoare dintre extremitățile unui segment al unui circuit este produsul dintre curentul electric și rezistența acelui segment.

Lucrarea începe cu o bază matematică necesară pentru înțelegerea ulterioarelor dezvoltări teoretice. Deși munca sa a influențat semnificativ teoria și aplicațiile curentului electric, în perioada respectivă a fost primită cu reticență. Ohm a formulat teoria sa în termenii acțiunii contigue, un concept opus teoriei acțiunii la distanță, susținând că energia electrică era transmisă între „particule învecinate”, așa cum o numea el. Lucrarea sa ilustrează diferențele dintre abordările sale și cele ale unor cercetători precum Joseph Fourier și Claude-Louis Navier.

Un studiu al cadrului conceptual utilizat de Ohm în dezvoltarea legii sale a fost prezentat de Thomas Archibald. Lucrarea lui Ohm a marcat începutul teoriei circuitelor, un domeniu care nu a devenit semnificativ decât spre sfârșitul secolului al XIX-lea.