Jurnal FM 
Bârlădeanca Gabriela Chaborski a fost o chimistă de origine poloneză
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 25, 2021
Printre personalitățile feminine ale științei românești s-a numărat bârlădeanca Gabriela Chaborski. O necruțătoare boală de inimă i-a curmat viața la numai 45 de ani, dar prea scurta-i existență i-a dat totuși prilejul să descopere și să cerceteze, a fost o eminentă reprezentantă a chimiei și fizicii și cea dintâi conferențiară universitară a Facultății de Stiințe din București, pentru care a elaborat și o serie de cursuri mult apreciate. Mari savanți români, ca Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, G. G. Longinescu, i-au prețuit lucrările, iar Petre Bogdan, în prima istorie a chimiei noastre, nu a omis să o menționeze.
Fiica unui inginer constructor, Gabriela Chaborski s-a născut la 14 octombrie 1891 la Bârlad și a urmat liceul la Ploiești, apoi științele fizico-chimice la Universitatea din București, unde a obținut în 1916 licența. În 1918 și-a susținut doctoratul. În cadrul pregătirii acestuia, a izolat și studiat biochimic opt tipuri de levuri (ciuperci unicelulare), descoperind în același timp trei specii noi și un nou gen de levură. Profesorul elvețian Robert Chodat a numit acest gen de levură „cultura Chaborski”.
Documentele vremii vorbesc însă și mai înainte de acest nume. Într-o lucrare ce tratează subiectul ciumei din 1828, este menționat și „Chaborski, medic al spitalelor vremelnice din Focșani”.
Împreună cu prof. G. G. Longinescu, prezintă (ianuarie 1923) membrilor secției de chimie a Societății de Științe, condusă de prof. N. Dănăilă, o metodă simplă de recunoaștere a sodiului și potasiului pe cale umedă. Această metodă se constituia ca una dintre cele mai simple analize de recunoaștere din analiza cantitativă, la acea dată.
A fost și o talentată popularizatoare a științei, cărți ca „Atomii de azi” (1926) bucurându-se de un deosebit răsunet în rândul cititorilor.
Dispariția ei prematură, la 25 noiembrie 1936, a consternat prietenii și colaboratorii, la incinerare luând parte un mare număr de oameni de știință români, în frunte cu decanul Facultății de Științe, Dragomir Hurmuzescu. Un coleg al dispărutei a evocat atunci emoționant pe „conferențiara cu pasul egal, entuziastă ca un copil, cu glasul rotund și cald, făcând lecții de o clasică ascuțime de gând”, în trupul căreia „bătea o inimă caldă pentru știință”.
