Gabriel Georgescu, profesor, poet și traducător român

Gabriel Georgescu (n. 4 septembrie 1911, Craiova – d. 19 iunie 1973, Satu Mare) a fost un poet, profesor și traducător român, activ în viața literară și educațională a secolului XX.

A urmat școala primară și a absolvit Colegiul Național „Carol I” din Craiova în 1930. Între 1930 și 1935, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, completându-și pregătirea prin studii de slavistică la Sofia (1932–1933).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321

După finalizarea studiilor, a fost angajat ca funcționar la Arhivele Statului din București (1935), iar apoi a activat ca profesor de liceu în mai multe orașe: Năsăud (1936–1938), Oradea, Arad, Oravița, Orăștie, Ismail, Craiova (1944–1945), Petroșani și, în cele din urmă, Satu Mare. În perioada 1963–1972, a fost lector la Institutul Pedagogic din Baia Mare.

A fost unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Debutul său literar a avut loc în 1934, în revista Vremea, cu poezia „Epicritica poeziei”, semnată sub pseudonimul G. Mavrogheni.

A colaborat de-a lungul timpului cu numeroase reviste literare, precum:

• Vremea
• Floarea de foc
• Revista Fundațiilor Regale
• Familia
• Cronica sătmăreană
• Pagini literare
• Luceafărul (Sibiu)
• Pământul (Călărași)
• Pagini literare (Turda).

A întreținut o corespondență intelectuală cu personalități ale vremii, printre care Tudor Vianu (1950–1960) și Perpessicius (1950–1958).

Gabriel Georgescu a fost un pasionat traducător, aducând în limba română poezie din limba franceză, rusă și maghiară. A realizat traducerea integrală a volumului „Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu” de Guillaume Apollinaire, publicată în Pagini maramureșene.

Printre cele mai notabile traduceri se numără:

• Ady Endre – Scăpăratul focului (în colaborare, 1948)
• Paul Verlaine – Versuri (1967)
• Charles Baudelaire – Poezii (1971)
• Antologia poeziei franceze (1974).

Volume publicate

• Poemul fără flăcări (1934; reeditat în 1969)
• Versuri (Satu Mare, postum, 1996).