Gabriel Báthory, principe al Transilvaniei

Gabriel Báthory (în maghiară Báthory Gábor), (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea) a fost principe al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_B%C3%A1thory#/media/Fi%C8%99ier:Gabriel_Bathori.jpg

Nepot al fostului rege al Poloniei, Ștefan Báthory, Gabriel Báthory a fost proclamat principe la vârsta de 19 ani, după ce Sigismund Rákoczy a abdicat pe 5 martie 1608. Tânărul Gabriel era admirat în epoca sa pentru aspectul său fizic plăcut și generozitatea sa, dar era cunoscut și pentru comportamentul său libertin și ambițiile sale nemăsurate. Unul dintre obiectivele sale era să aducă sub controlul său Moldova și Țara Românească.

În încercarea de a-și îndeplini aceste ambiții, Gabriel Báthory l-a atacat pe domnul Moldovei, Radu Șerban, reușind temporar să-l alunge peste Milcov. Cu toate acestea, Radu Șerban s-a întors și l-a înfrânt pe Gabriel Báthory în bătălia de lângă Brașov, pe 7 iulie 1611. Báthory a reușit să scape doar datorită unei erori strategice a domnului Moldovei, care a ales să aștepte întăriri austriece, oferindu-i astfel timp principelui transilvănean să se retragă după înfrângere. În urma acestui eveniment, Gabriel Báthory a rămas la conducerea Transilvaniei încă doi ani, până în 1613.

În 1613, domnitorii țărilor românești vecine s-au unit pentru a-l înlătura pe Gabriel Báthory de la putere. Turcii pregătiseră deja un succesor pentru el, în persoana lui Gabriel Bethlen (în maghiară, Bethlen Gábor), cunoscut sub porecla de „Țiganul” din cauza tenului său închis la culoare, un nobil maghiar originar din Ilia, actualul județ Hunedoara. În acel an, o armată turcească, sprijinită de trupele moldovenești și muntenești, a intrat în Transilvania, asigurând astfel alegerea lui Gabriel Bethlen ca principe pe 23 octombrie.

În timpul acestor evenimente, Báthory s-a retras la Oradea, unde a fost ucis de propriii săi soldați pe 27 octombrie 1613.

Bibliografie: Constantin C. Giurescu – Istoria românilor, volumul III, ediția a V-a, Editura BIC ALL, București, 2007, ISBN 978-973-571-710-0.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gabriel_Bathory