Florin Comișel, compozitor, pianist, dirijor și profesor român

Florin Comișel (10 aprilie 1922, Ploiești – 7 octombrie 1985, Ploiești) a fost un compozitor, pianist, dirijor și profesor român. Florin Comișel a fost una dintre figurile reprezentative ale muzicii românești din secolul XX. A activat ca dirijor de cor și orchestră, a fost un valoros culegător de folclor și un dedicat cadru didactic la Conservatorul din București, unde i-a avut printre elevi pe muzicieni de prestigiu precum Marin Constantin și Ion Baciu.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ziarulprahova.ro/2015/10/in-memoriam-florin-comisel/

Florin Comișel (10 aprilie 1922, Ploiești – 7 octombrie 1985, Ploiești)
Compozitor, pianist, dirijor și profesor, Florin Comișel a fost una dintre figurile reprezentative ale muzicii românești din secolul XX. A activat ca dirijor de cor și orchestră, a fost un valoros culegător de folclor și un dedicat cadru didactic la Conservatorul din București, unde i-a avut printre elevi pe muzicieni de prestigiu precum Marin Constantin și Ion Baciu.

Florin Comișel s-a născut într-o familie de muzicieni – tatăl său, Gheorghe Comișel, a fost dirijor de cor, iar sora sa, Emilia Comișel, cunoscută etnomuzicologă. A început studiile muzicale în familie, iar între 1939 și 1948 a urmat Conservatorul de Muzică din București, unde a studiat sub îndrumarea unor mari nume, printre care Marțian Negrea, Constantin Brăiloiu și Ion Ghiga.

Încă din perioada studenției, în 1943, a fost angajat ca cercetător la Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români, iar ulterior la Institutul de Folclor din București (1943–1950), unde s-a dedicat studierii și valorificării muzicii populare românești.

Între 1947 și 1978 a fost activ ca dirijor în diverse ansambluri și instituții artistice, iar în perioada 1957–1978 a condus Ansamblul „Rapsodia Română”, contribuind esențial la afirmarea și promovarea artei scenice românești.

Florin Comișel s-a remarcat în special prin muzica de teatru (operetă), semnând 16 lucrări în gen, printre care:

• Izbânda vieții (1947)
• Culegătorii de stele (1954)
• Soarele Londrei (1970)
• Leonard (1976)
• Adâncurile iubirii (1977)
• Răspântia (1974)

A compus, de asemenea, lucrări vocal-simfonice precum Plutași și țapinari (1966) și Țara mea, mândria mea (1972), lucrări simfonice ca Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră simfonică, Suita în stil clasic, dar și numeroase lucrări corale și colinde. Printre acestea se numără:

• Codrule, frunză galbină
• Cântec de pace
• Du-te carte peste țară
• La mulți ani cu sănătate – suită de colinde publicată în 1975 la Editura Muzicală

Recunoaștere

Pentru activitatea sa artistică deosebită, a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Socialiste România la 22 noiembrie 1967, în semn de recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea artei muzicale.