Eugen Simion, critic și istoric literar român, eseist, editor și profesor universitar, academician

Eugen Simion (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova – d. 18 octombrie 2022, București) a fost un critic și istoric literar român, eseist, editor și profesor universitar. A fost membru titular al Academiei Române, unde a deținut funcția de președinte între 1998 și aprilie 2006.

A urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (actualmente Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”), unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957, a studiat la Facultatea de Litere a Universității din București, având profesori renumiți precum Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. În 1969, a obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, sub îndrumarea profesorului Șerban Cioculescu.

Eugen Simion. Sala Dalles, Ora 19:00, 9 martie 2011, lansare Lyrica magna (Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu), Editura Curtea Veche, 2010 de Daniel Cristea-Enache.

Javicisro – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Eugen-simion.jpg
• Creată: 9 martie 2011
• Încărcată: 10 martie 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion#/media/Fi%C8%99ier:Eugen-simion.jpg

După absolvirea facultății, Simion a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (1957-1962), activând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. A fost redactor la Gazeta literară (1962-1968) și lector universitar la Facultatea de Litere din București (1964-1971). Între 1970 și 1973, a fost lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne, iar în 1974, a obținut o bursă în Germania. Începând cu 1971, a devenit conferențiar universitar, iar din 1990, profesor la Universitatea din București. În 2006, a fost numit director general al Institutului „G. Călinescu”.

Simion și-a făcut debutul publicistic în 1958 cu un articol despre Caietele Eminescu în revista Tribuna. A colaborat cu reviste importante precum Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară și Caiete critice (pe care a condus-o din 1990). Din 1993, a fost membru al Academiei Române și, în 1998, ales președintele acesteia. A publicat peste 3.000 de articole și studii, coordonând și monumentalul Dicționar general al literaturii române (vol. I-VII, 2004-2009).

Eugen Simion a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la mai multe universități din România și a fost decorat cu numeroase distincții, printre care Ordinul Steaua României în grad de Marea Cruce și Legiunea de Onoare a Franței (2002). A fost președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al colecției Opere fundamentale.

Opera

Printre lucrările sale se numără:

• Proza lui Eminescu (1964)
• Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971)
• Scriitori români de azi (vol. I-IV, 1974-1989)
• Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977)
• Dimineața poeților (1980)
• Întoarcerea autorului (1981)
• Sfidarea retoricii. Jurnal german (1985)
• Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995)
• Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor (2014)

A coordonat ediții importante ale operelor lui Mihai Eminescu, E. Lovinescu, Lucian Blaga și Mircea Eliade. De asemenea, lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi străine.

Simion a primit de cinci ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Academiei Române (1977). În 2002, a fost decorat cu Legiunea de Onoare a Franței.

A fost membru al Academiei Române, al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei Regale de Științe din Danemarca și al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța.