Emily Dickinson, poetă americană

Emily Dickinson (născută pe 10 decembrie 1830 în Amherst, Massachusetts, SUA – decedată pe 15 mai 1886 în Amherst) a fost o poetă lirică americană, cunoscută pentru viața sa retrasă și pentru unicitatea stilului și viziunii sale. Alături de Walt Whitman, este considerată una dintre cele mai importante figuri ale poeziei americane din secolul XIX.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emily_Dickinson#/media/Fi%C8%99ier:Black-white_photograph_of_Emily_Dickinson2.png

De-a lungul vieții, doar zece dintre cele aproape 1.800 de poezii ale lui Dickinson au fost publicate. Poeziile sale au fost trimise prietenilor și corespondenților, iar majoritatea au rămas necunoscute până după moartea sa. Dickinson a scris în versuri cu o structură similară imnurilor și baladelor, folosind rime neobișnuite, adesea considerate inovative și inspirate din lucrările lui Isaac Watts. Ea a ignorat convențiile stricte ale versificației și ale gramaticii, iar în conținutul poeziilor sale s-a dovedit curajoasă și originală, cu o voce personală puternică și o strălucire enigmatică.
Emily a fost al doilea dintre cei trei copii ai familiei Dickinson, crescută într-un mediu cu privilegii moderate, dar cu legături strânse cu tradițiile locale și religioase. Până la vârsta de nouă ani, a trăit într-un conac construit de bunicul ei, Samuel Fowler Dickinson, care a fost unul dintre întemeietorii Colegiului Amherst. Tatăl ei, Edward Dickinson, era un avocat de succes și politician, iar mama sa, Emily Norcross Dickinson, o femeie tăcută și casnică. Emily s-a apropiat foarte mult de fratele ei, Austin, și de sora ei, Lavinia. Aceste legături familiale au influențat profund viața și scrierile sale, iar Emily a rămas acasă pe tot parcursul vieții sale, alături de sora sa.

Considerată fragilă de către părinți, Emily a fost adesea ținută acasă de la școală, deși a excelat în educația primită. A urmat cursurile Academiei Amherst și a impresionat prin abilitățile sale de compunere și cunoștințele în limbi străine și științe. În ciuda succesului său academic, a avut dificultăți în a se adapta la seminariile religioase și reglementările stricte ale colegiilor, astfel că a ales să rămână în localitatea natală, fără a urma o educație formală de lungă durată.

Credința religioasă a marcat primii ani ai vieții lui Dickinson, fiind influențată de calvinismul evanghelic, o religie strictă care punea accentul pe necesitatea unei convertiri spirituale. Dickinson a fost singura din familie care nu a experimentat această convertire religioasă și nu a devenit membră a Bisericii Congregationaliste. Totuși, a păstrat o credință personală în nemurirea sufletului și în transcenderea spirituală, fiind influențată de idealurile transcendentaliste ale lui Ralph Waldo Emerson.
Dickinson a început să scrie poezii încă din adolescență, dar cele mai multe dintre poeziile sale timpurii s-au pierdut. La început, poeziile sale aveau un ton vesel și inventiv, trimițându-le prietenilor. În acești ani, a fost influențată de literatura sentimentală a vremii, dar cu o viziune mult mai complexă asupra relațiilor sociale și intimității.

La mijlocul vârstei de 20 de ani, Dickinson și-a concentrat activitatea literară pe scrisori, iar multe dintre ele au fost păstrate, fiind trimise fratelui său, Austin, și prietenelor sale cele mai apropiate. Scrisorile sale reflectau o personalitate complexă, plină de umor și reflecție, dar și un sentiment profund de abandon și singurătate. În această perioadă, a început să-și construiască relații literare intense cu persoane din cercurile literare din New England, inclusiv cu Ralph Waldo Emerson și Elizabeth Barrett Browning.

În 1855, Dickinson a vizitat Washington, D.C. și Philadelphia, unde a avut ocazia să cunoască personalități importante ale vremii.
După 1858, Dickinson a început să-și organizeze poezia într-un mod mai sistematic, realizând culegeri de manuscrise care conțineau aproximativ 800 de poezii. Acestea erau păstrate în broșuri mici, iar intențiile ei pentru publicarea lor rămân necunoscute. În această perioadă, Dickinson a continuat să-și scrie poeziile și să le trimită prietenilor și corespondenților, în special cumnatei sale Susan Gilbert, care era un admirator al lucrărilor sale.

Poeziile lui Dickinson din această perioadă reflectă atât un sentiment de singurătate profundă, cât și o înțelegere filosofică a vieții și morții. În timpul Războiului Civil American, aceasta a scris despre suferința și tragediile generate de conflict, dar și despre încrederea în sine și despre triumful personal.

În 1862, Dickinson a cerut părerea lui Thomas Wentworth Higginson, un scriitor și critic literar, despre poeziile sale. Higginson a fost impresionat de versurile ei și a încurajat-o să continue să scrie. Totuși, poeziile lui Dickinson nu au fost publicate pe larg în timpul vieții sale și au fost adesea publicate fără acordul ei de către Samuel Bowles, un editor al unui ziar local.

Pe măsură ce anii au trecut, Dickinson și-a redus activitatea socială și a devenit din ce în ce mai retrasă, dedicându-se complet scrisului și corespondenței cu prietenii. Cariera sa literară a rămas aproape necunoscută în timpul vieții sale, iar succesul său ca poet a venit doar după moartea sa, când lucrările sale au fost publicate și au dobândit recunoaștere internațională.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Emily-Dickinson