Jurnal FM 
Emilio Sala, pictor spaniol
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 20, 2025
Emilio Sala y Francés (n. 20 ianuarie 1850, Alcoy, Comunitatea Valenciană, Spania – d. 14 aprilie 1910, Madrid) a fost un pictor spaniol, cunoscut în special pentru portretele sale feminine, remarcate prin rafinament cromatic și sensibilitate psihologică.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emilio_Sala#/media/Fișier:Emilio_Sala,_de_Kaulak.jpg
Emilio Sala s-a născut la Alcoy într-o familie de negustori. Primele studii artistice le-a urmat la Real Academia de Bellas Artes de San Carlos din Valencia, sub îndrumarea lui Plácido Francés y Pascual, vărul său. În 1871 a participat pentru prima dată la Expoziția Națională de Arte Plastice, iar în 1878 a obținut Premiul I, consacrându-se pe scena artistică spaniolă.
Stabilit la Madrid, și-a deschis un atelier și a luat parte la decorarea mai multor edificii și spații mondene, precum palatele Anglada și Mazarredo, tavanele celebrului Café de Fornos (astăzi dispărut) și Cantina Americana.
În 1885, după ce nu a reușit să obțină o catedră la Școala de Arte și Meserii, a primit o bursă pentru studii la Academia Spaniolă din Roma, ulterior fiind autorizat să-și continue formarea artistică la Paris. La Expoziția Universală de la Paris din 1889, a prezentat lucrarea monumentală Expulzarea evreilor din Spania, o scenă istorică inspirată de Decretul de la Alhambra din 1492. Deși recepția publicului francez a fost rezervată, tabloul a avut un ecou mult mai favorabil în Spania. În urma acestei experiențe, Sala a abandonat treptat pictura istorică, orientându-se spre scene de gen, peisaje și, mai ales, portretistică.
În 1896 s-a întors definitiv în Spania, s-a căsătorit și și-a redeschis atelierul din Madrid. Lucrările sale au fost frecvent publicate în revista Blanco y Negro, iar el a realizat ilustrații pentru unele volume din Episodios nacionales de Benito Pérez Galdós. De asemenea, a executat decorațiuni pentru palatul Infantei Isabella, foarte apreciate la vremea respectivă.
În 1906 a candidat din nou pentru un post academic la Escuela de Bellas Artes de San Fernando, însă a fost respins. Ca formă de recunoaștere a valorii sale artistice, instituția a creat special pentru el catedra de Teoria și estetica culorii, pe care a ocupat-o până la moartea sa, survenită în 1910, în urma unei insuficiențe cardiace.
Printre numeroasele onoruri primite se numără Marea Cruce a Ordinului Isabela Catolica și Crucea Ordinului Sfântul Mihail (Bavaria), acordată cu prilejul unei expoziții desfășurate la München în 1885.
Opere reprezentative (selecție)
- Tânără în cadrul ușii (c. 1895)
- Păpușă abandonată
- Portretul Maríei Guerrero (1878)
- Femeie cu flori
- Portretul unei tinere (1886)
- Portretul regelui Alfonso al XIII-lea
- Portretul Maríei de las Mercedes de Alcázar y Nero Vera de Aragón, marchioasă de Coquilla (1880)
- Portretul unei doamne (1910).
.jpg){kind=link}