Emilia Milicescu, istoric literar, poetă, prozatoare, publicistă română

Emilia Milicescu (n. 6 aprilie 1908, Bechet – d. 6 iunie 1990, București) a fost o poetă, prozatoare, publicistă și istoric literar român.
Era fiica grefierului Paul Sadoveanul și a Marianei Stoian, iar pe linie maternă provenea din Ștefan Ogrineanu, un ostaș al lui Mihai Viteazul. Bunicul său, Gheorghe-Nicola Stoian-Ogrineanu, a scris o monografie despre Bechet, care a fost publicată la 60 de ani după redactare, la inițiativa Emiliei. A obținut licența în Litere și Filosofie în 1929 la Universitatea din București și a obținut doctoratul în filologie în 1965, la Iași.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/M/milicescu%20emilia.pdf
Între 1930 și 1938, a fost profesoară de limba română și franceză la Târgu-Jiu și Drobeta-Turnu Severin. A fost conferențiar universitar la Brașov între 1965 și 1969 și apoi profesoară la Universitatea din Sibiu, unde a activat până în 1972.

Debutul literar al Emiliei Milicescu a avut loc în 1938, când a publicat povești în revista Lumea românească. De-a lungul vieții, a publicat versuri, nuvele și articole în diverse reviste culturale, printre care România Literară, Licurici, Steaua, Tribuna, Iașul literar, Hotarul, Jurnalul de dimineață, Argeș, Astra, Cronica, Timpul, Tânărul scriitor și Adevărul literar și artistic. În perioada pre-1989, a scris sub diverse pseudonime, precum Anca, Tanți Mili, Simina Calomfir, Otilia Florin și Sulfina.

A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, care i-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor în 1969 și 1979.
Deși a publicat pentru reviste și a lansat un volum de poezii, cea mai importantă contribuție a sa la literatura română rămâne seria de monografii dedicate lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, pentru care i-a dedicat 40 de ani din viață. Cella Delavrancea a numit-o „cercetătoare înnăscută” datorită muncii sale neobosite în cercetarea operei lui Delavrancea. Printre lucrările sale de referință se numără:

• Delavrancea, om, literat, patriot, avocat (1940)
• Dă-mi o fărâmă de lumină, poeme (1942)
• Delavrancea. Bibliografie (1958)
• Delavrancea (1975)
• Cronica din Bechet (1976)
• Monografie Gheorghe Lazăr (1982)
• Pe urmele lui Delavrancea (1986).

Emilia Milicescu a fost răsplătită pentru contribuțiile sale literare, primind premiul Asociației Scriitorilor din Brașov de două ori, în 1969 și 1979. A fost, de asemenea, recunoscută pentru activitatea sa științifică și literară.