Emilia Maiorescu-Humpel, pedagogă, scriitoare și traducătoare română

Emilia Maiorescu, căsătorită Humpel (6 august 1838, Craiova – 11 februarie 1918, Viena), a fost o pedagogă, scriitoare și traducătoare română, cunoscută mai ales pentru rolul său de directoare a Pensionatului Humpel din Iași. Ea a fost sora marelui critic literar Titu Maiorescu.

Emilia Maiorescu a fost fiica lui Ioan Maiorescu (1811-1864) și a Mariei (născută Popasu). În 1870, s-a căsătorit cu Wilhelm Humpel, compozitor și profesor de muzică de origine austriacă.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emilia_Maiorescu-Humpel#/media/Fișier:Emilia_Maiorescu-Humpel.png

Același an, 1870, marchează deschiderea Institutului de educație și instrucție pentru fete la Brașov, fondat de către soții Humpel. Cu toate acestea, institutul a avut o existență scurtă, iar la sugestia fratelui Emilei, Titu Maiorescu, cuplul s-a mutat la Iași. Aici, din 1872, au preluat conducerea Pensionatului de fete, înființat în 1871 de „Asociația Institutului Academic”. Această instituție, care a funcționat până în 1901, a fost cunoscută sub denumirea de Institutul liceal de domnișoare Humpel sau Pensionatul Humpel.

Emilia și Wilhelm Humpel au fost apropiați ai lui Mihai Eminescu, poetul fiind, pentru o perioadă scurtă, profesor la Pensionatul Humpel. Emilia Humpel a jucat un rol important în a-l convinge pe Titu Maiorescu să îl trimite pe Eminescu în străinătate pentru tratament. De asemenea, ea a organizat concerte și campanii de strângere de fonduri, contribuind personal cu sume de bani pentru a sprijini tratamentele și spitalizările poetului.

Emilia Humpel a fost, pentru o perioadă, președinta Societății „Unirea educatoarelor române” din Iași. După moartea soțului său, Wilhelm Humpel, în 1900, Emilia s-a retras din conducerea pensionatului.