Emil Wilhelm Becker, artist plastic, sculptor, arhitect și gravor român de origine germană

Emil Wilhelm Becker, (n. 7 iulie 1881, București – d. 1952), a fost un artist plastic, sculptor, arhitect și gravor român de origine germană. Emil Wilhelm August von Becker a fost sculptorul oficial al Casei Regale a României, lăsând în urmă o operă artistică impresionantă, ce cuprinde monumente publice, lucrări decorative, medalistică și elemente arhitectonice de prestigiu.

Mai multe detalii

Cele patru muze de pe fațada Palatului Universității din București

Miehs – Operă proprie

4 Muze – Faţada Universităţii Bucureşti – sculptor Emil Wilhelm Becker

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Universitate – 4 muze – detaliu – sculptor Emil Wilhelm Becker.jpg
• Creată: 15 decembrie 2010
• Încărcată: 14 ianuarie 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Wilhelm_Becker#/media/Fișier:Universitate_-4_muze–detaliu-_sculptor_Emil_Wilhelm_Becker.jpg

Familia Becker provenea din Germania, cu rădăcini atestate în secolul al XVII-lea. Străbunicul său a fost un cunoscut gravor, solicitat de țarul Petru cel Mare pentru bijuterii imperiale. Bunicul său, August Becker, de asemenea gravor și modelator în metal, a fost invitat în România în jurul anului 1875 de regele Carol I, pentru restaurarea ornamentelor de la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Emil Becker s-a născut la București, fiind al treilea copil al lui August von Becker și al Annei Popper. A fost botezat în rit protestant, având ca nașă pe contesa Marie von Adlersflugel, domnișoară de onoare a Reginei Elisabeta.

A urmat Școala Germană Evanghelică din București, devenind, la 18 ani, poliglot (vorbind fluent germană, franceză, engleză, italiană și română). A studiat sculptura cu Ion Georgescu, apoi și-a completat formarea artistică la Milano și München, unde a absolvit în 1906 Institutul Regal de Arte, cu rezultate excepționale. În 1903, studiase și la Paris, sub îndrumarea profesorului Sporrer.

Prima lucrare notabilă a fost catapeteasma pavilionului românesc la Expoziția Universală de la Paris (1900).

În 1921, a fost membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase, devenind ulterior vicepreședinte al acestuia.

Monumente publice

• „Avântul Țării” (1921, Piața Walter Mărăcineanu, București) – realizat împreună cu arhitectul Arghir Culina, dedicat eroilor campaniei din 1913. Sculptura originală a fost modificată de regimul comunist, iar numele artistului a fost înlăturat.
• Mormântul Ostașului Necunoscut (1923, Parcul Carol I, București) – capodoperă comemorativă, mutată abuziv de autoritățile comuniste în 1958 și readusă pe amplasamentul original în 2006.
• „Clopotul Încoronării” (1922, Alba Iulia) – a răsunat pentru prima dată la încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.
• Mausoleul de la Mărășești (1924) – Becker a realizat sculptura capelei și a criptei.
• Sarcofagul cu pământ românesc (Liège, Belgia) – parte a memorialului internațional dedicat aliaților din Primul Război Mondial.
• Monumentul soldaților căzuți în Primul Război Mondial (1940, Rădăuți).

Busturi și monumente funerare

• Bustul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1934, Alexandria).
• Bustul hatmanului Mihăiță Filipescu (1934, Alexandria).
• Sarcofagul lui Take Ionescu (Mănăstirea Sinaia).
• Capela Emil Lahovari (Cimitirul Bellu).

A creat măști mortuare după personalități importante, precum:
Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Octavian Goga, Ion G. Duca, Regina Maria, Patriarhul Miron Cristea.

Arhitectură și decorațiuni

• Palatul Universității din București – autor al grupului statuar reprezentând cele patru muze: Justiția, Filosofia, Știința și Arta (1929).
• Palatul Cantacuzino (azi Muzeul Național „George Enescu”) – a realizat sculpturile fațadei, blazonul familiei Cantacuzino și diverse ornamente alegorice.
• Vila cu clopoței (Dr. Nicolae Minovici, 1906) – sculpturi Art Nouveau, bănci, vase ornamentale.
• Banca Marmorosch Blank, Primăria sectorului 1, Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, Palatul de Justiție din Ploiești (azi Palatul Culturii) – contribuții decorative majore.

A fost membru al Societății Numismatice Române, realizând peste 130 de lucrări: medalii, plachete și modele de monede.

• Plachetă comemorativă pentru Centenarul Pompierilor Militari (1935, împreună cu Gheorghe Chirovici).
• Ultimul portret al regelui Carol al II-lea – pe o medalie dedicată inaugurării digului de la Balcic (1940).
• A contribuit la reînființarea Monetăriei Naționale (1935), creând noi tipuri de monede (1935 și 1938).