Emil Giurgiuca, poet și traducător român

Emil Giurgiuca (27 decembrie 1906, Diviciorii Mari, comitatul Solnoc-Dăbâca, Austro-Ungaria – 3 martie 1992, București) a fost un poet și traducător român.

Născut în Transilvania, Emil Giurgiuca provenea dintr-o familie de preot. Părinții săi erau Ioan Giurgiuca și Pelaghia Băieșu. A urmat studiile medii la Gherla între 1918 și 1923, iar între 1925 și 1929 a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București. A fost profesor la liceele din Aiud (1929-1931), Uioara (1931-1933), Brad (1933-1934), Cluj (1934-1936; 1939-1940), Sighișoara (1936-1939) și București (1949-1965). În perioada 1933-1934, a fost redactor al revistei Abecedar din Brad, colaborând cu nume mari precum George Boldea, Teodor Murășanu, Pavel Dan, Mihai Beniuc și Grigore Popa. De asemenea, a activat ca consilier la Editura Miron Neagu din Sighișoara și între 1965 și 1970 a fost redactor-șef al revistei Colocvii.

Sursa foto: https://www.poeziile.com/autori/Emil-Giurgiuca/biografie.php

Giurgiuca a debutat publicistic în 1925, cu poeme inspirate de marii autori români precum George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif și Octavian Goga, care au apărut în revista Datina din Turnu Severin. Scrierile sale au fost publicate și în alte reviste literare importante, precum Universul literar, România literară, Țara noastră, Gândirea, Gând românesc, Tribuna, Gazeta literară și România literară. Prima sa carte a fost Anotimpuri (1938), urmată de Dincolo de pădure (1943). Ambele lucrări reflectă influențele poeziei transilvănene, cu un accent puternic pe nostalgia satului și a naturii.

Giurgiuca a fost marcat de pierderea nordului Transilvaniei în 1940, iar acest fapt l-a determinat să exprime în versuri protestul său. În primii ani ai regimului comunist, a fost marginalizat, iar publicațiile sale au fost restricționate timp de mai bine de două decenii, din cauza refuzului de a adopta realismul socialist. După 1964, a publicat volume precum Poemele verii (1964), Cântece de țară (1967) și Semne pe scurt (1972), poezii care exprimau euforie și o contemplare elegantă a naturii. În 1989 a apărut o antologie cu titlul Poeme, care includea și lucrări nepublicate până atunci.

A realizat și două antologii semnificative ale altor autori: Poeți tineri ardeleni (1940) și Transilvania în poezia românească (1943). În plus, a tradus lucrări din literatura maghiară, traducând autori precum Zsigmond Móricz, Kálmán Mikszáth, Géza Gárdonyi, István Örkény și József Darvas.

Un prim studiu monografic despre viața și opera sa a apărut în 2006, la centenarul nașterii sale, și a fost urmat de altele, incluzând o antologie centenară publicată la Brad în 2006.

A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.

Opera literară

• Anotimpuri, București, 1938
• Dincolo de pădure, București, 1943
• Poemele verii, București, 1964
• Cântece de țară, București, 1967
• Poezii, București, 1968
• Semne pe scurt, București, 1972
• Poeme, prefață de Ion Dodu Bălan, București, 1989

Antologii

• Poeți tineri ardeleni, cu optsprezece măști de lut de Ion Vlasiu, București, 1940
• Transilvania în poezia românească, București, 1943

Traduceri

• Culegere din lirica maghiară, București, 1947
• István Nagy, Toate drepturile rezervate, București, 1948
• Béla Illés, Cânt omul și luptele lui, prefață de László Földes, București, 1950
• Rapsodia Carpaților, I-III, prefață de Gall Erno, București, 1950-1951
• Zoltán Vas, 16 ani de închisoare, București, 1951
• József Jolán, La periferia orașului, București, 1952
• István Örkény, Soții, București, 1953
• Kálmán Mikszáth, Schițe, București, 1954
• Zsigmond Móricz, Cel din urmă haiduc, București, 1955
• Fii bun până la moarte, prefață de Sándor Fodor, București, 1956
• Chef boieresc, București, 1961
• Gyula Illyés, Poporul pustelor, București, 1956
• Géza Gárdonyi, Stelele din Eger, prefață de János Szász, București, 1957
• Béla Gy. Szabó, Schițe de călătorie din China, București, 1959
• József Méliusz, Cât cuprind cu ochii. Poeme (1931-1960), prefață de Mihai Gafița, București, 1962
• József Darvas, Istoria unei familii de țărani, prefață de György Kovács, București, 1963
• János Bartalis, Poezii, București, 1968
• Jenő Dsida, Peisaj cu nori, prefață de Ștefan Augustin Doinaș, București, 1974.