Emil Dorian, poet, prozator român și medic
#Postat de Carmen Vintu on februarie 16, 2026
Emil Dorian (născut Emil Lustig pe 16 februarie 1893 în București – decedat în 1956) a fost un poet, prozator român și medic.
S-a născut într-o familie de evrei din București, părinții săi fiind Herman Lustig și Ernestina (născută Picher). A urmat liceul în orașul natal, iar apoi a studiat la Facultatea de Medicină a Universității din București. Deși nu era cetățean român, fiind evreu, a fost trimis pe front ca medic în primul război mondial. După război, a petrecut doi ani în Franța pentru a se specializa în medicină. Ulterior, a lucrat ca medic la București și a fost activ în comunitatea evreiască, redactând, de exemplu, Raportul general asupra situației comunității din 1946. O mare parte a lucrărilor sale jurnalistice a fost semnată sub pseudonime precum Dr. Knox, Dr. Otorin, Dr. M. Prunk și Dr. Urzică, și a apărut în publicații ca Cotidianul, Ziua, Adevărul literar și artistic, Adam, Gândirea, Năzuința, Omul liber, Puntea de fildeș, Sburătorul și Șantier.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Dorian#/media/File:Emil_Dorian,poet-_romancier.JPG
Primele sale versuri, semnate Castor și Pollux, au fost publicate în Noua Revistă Română în 1912. Prima sa carte a fost colecția de poezie Cântece pentru Lelioara (1923), urmată de În pragul serii (1924). Poeziile din Primăvară nouă (1948) și Steagurile inimii (1949), scrise la începutul regimului comunist, sunt caracterizate prin stilul realist socialist. A scris apoi o altă carte de poezii pentru copii, Bună dimineața (1953). Romanele sale abordează probleme sociale din mediul evreiesc local, inclusiv Profeți și paiațe (1931), Vagabonzii (1935) și Otrava (1947). De asemenea, a scris lucrări care popularizau medicina, cum ar fi Misterele și tehnica sexualității (1932), Adevărurile sexualității (1932), și Femei și doctori (1932). A alcătuit o colecție de texte despre istoria medicinei, Din trecutul nostru științific (1955), și a publicat un roman de observație socială intitulat Memoriile greierului (1937). Printre autorii pe care i-a tradus se numără Heinrich Heine, Edmond Haraucourt și Hanns Heinz Ewers. Emil Dorian a ținut un jurnal din 1937 până în 1944, în care relata atât luptele sale ca scriitor, cât și creșterea activității de extremă dreapta din jurul său. În timpul regimului lui Ion Antonescu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga sa lucrare i-a fost interzisă oficial sub motivul că era „evreu”.
În mijlocul anilor 1930, Emil Dorian a dezvoltat un interes pentru poezia idiș, traducând și adunând peste 400 de poezii. Acestea au fost gata pentru publicare în 1944, dar nu au fost publicate până în 1996. Emil Dorian s-a visat un poet și romancier inspirat, dar dreptul său la glorie l-a câștigat postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a fost publicată la Editura Hasefer în 1996. Jurnalul dezvăluie un scriitor deosebit de sensibil, cu o minte lucidă și un spirit dornic să înțeleagă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Paginile sale sunt o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în perioada extremismului de dreapta.
Jurnalul său din această perioadă este asemănător cu cel al colegului său de breaslă, Mihail Sebastian, amândouă relatând grozăviile și suferințele din acea perioadă. Emil Dorian documentează, cu luciditate, conflictele interioare și prăbușirea unei națiuni, dezvăluind că antisemitismul era prevalent în România acelei perioade. Deși există o mitologie a toleranței creștine în România, jurnalul său arată clar că realitatea a fost mult mai complexă și adesea devastatoare pentru evreii din țară.
Jurnalul său se încheie în 1944, odată cu începerea perioadei bolșevice. România începea să alunece în sfera de influență sovietică, iar o nouă eră de teroare politică și socială își făcea apariția. În această perioadă, România se afla sub ocupație rusă, iar lumea burgheză și europeană încă nu fusese distrusă, dar era pe cale de a fi înlocuită de socialismul real.
Opere:
- Profeți și paiațe (1927)
- Din trecutul nostru științific (1955)
- Jurnal din vremuri de prigoană (2006)
- Cântece pentru Lelioara
- Primăvară nouă : poezii pentru copii și tineret
- În preajma serii…
Jurnal FM 