Elvira Popescu, actriță română de teatru și film

Elvira Popescu (alternativ: Popesco; n. 10 mai 1894, București, România – d. 11 decembrie 1993, Paris, Île-de-France, Franța) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța. Elvira Popescu a fost una dintre cele mai remarcabile femei din România în perioada interbelică, cunoscută atât pentru frumusețea sa, cât și pentru talentul său extraordinar. A debutat pe scenă într-un teatru din București și a ajuns să strălucească în fața publicului parizian. Francezii au cunoscut-o sub numele de Elvire Popesco, iar reputația sa a fost atât de mare încât a primit supranumele „Notre Dame de Théâtre”. În Franța, Elvira a fost mai celebră decât Greta Garbo, iar un scenarist francez chiar și-a dat viața pentru iubirea ei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elvira_Popescu#/media/Fi%C8%99ier:Elvira-Popescu-2.jpg

În memoria celebrei actrițe, au fost dedicate săli de teatru și cinematografe: „Salle Popesco” la Théâtre Marigny din Paris și Cinematograful „Elvira Popescu” pe bulevardul Dacia din București. Aceste locații își poartă numele pentru a omagia contribuția sa remarcabilă la teatrul românesc și francez.
Născută la București pe 10 mai 1894, Elvira Popescu a fost descoperită la o vârstă fragedă pentru talentul său actoricesc, observându-se abilitatea sa de a imita cu succes pe oricine. Părinții i-au încurajat talentul, iar unchiul său, actorul Ion Nicolescu, a fost cel care a ghidat-o spre o carieră în teatru. A studiat la școala dramatică, fiind elevă a unor personalități de seamă precum C.I. Nottara și Aristizza Romanescu. Debutul său a avut loc la vârsta de 16 ani, atunci când a înlocuit o actriță bolnavă pe scena Teatrului Național din București. Interpretarea sa a fost un succes, iar cariera a început să evolueze rapid.

În 1912, Elvira Popescu a jucat rolul Ilenei în „Înșir-te mărgărite” de Victor Eftimiu și a continuat să joace numeroase roluri care i-au consacrat talentul. În 1919, la doar 25 de ani, a fost numită directoare artistică a Teatrului Excelsior, iar doi ani mai târziu, a înființat și condus Teatrul Mic.
Viața amoroasă a Elvirei Popescu a fost un subiect de interes în Bucureștiul interbelic. După căsătoria cu comediantul Aurel Athanasescu, cu care a avut o fetiță, Tatiana, a divorțat și s-a căsătorit cu ministrul Manolescu Strunga. După divorțul de acesta, s-a mutat în Franța, unde a legat o relație cu scriitorul francez Louis Verneuil.

Verneuil a scris special pentru Elvira comedia „Verișoara din Varșovia”, pe care actrița română a pus-o în scenă la Paris. Această piesă a avut un succes imens, având peste 1.000 de reprezentații. Popularitatea sa în Franța a crescut atât de mult încât a ajuns mai celebră decât Greta Garbo. După acest succes, Verneuil a continuat să scrie piese pentru Elvira, iar actrița a cucerit publicul francez cu farmecul ei și cu accentul străin pe care nu se ferea să-l exprime.

Elvira Popescu a devenit cunoscută în Franța drept „Notre-Dame du Théâtre” și a fost considerată regina pieselor bulevardiere. Deși a cochetat și cu cinematografia, jucând alături de Alain Delon și Claudia Cardinale, și-a dedicat mare parte din carieră teatrului. A fost numită director la Théâtre de Paris și Théâtre de Marigny. Există chiar speculații că ar fi fost o sursă de inspirație pentru celebrul tablou „La Blouse Roumaine” al lui Henri Matisse, realizat în 1940.

În urma relației cu Louis Verneuil, Elvira s-a căsătorit cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care mai târziu a devenit conte, iar astfel a obținut titlul de contesă de Foy. Verneuil, cel care a propulsat-o pe scenele pariziene, a fost devastat după despărțirea lor, suferind o depresie adâncă, și a decis să plece în America. S-a întors în Franța după război și, în 1952, s-a sinucis într-o cameră de hotel, lăsându-i Elvirei Popescu moștenirea sa. Actrița a câștigat procesul și a devenit moștenitoare a averii acestuia.
După ce s-a retras din viața publică, Elvira Popescu s-a stabilit la vila sa din Mezy, care a devenit un loc de întâlnire pentru personalități din lumea artistică. La 80 de ani, încă era o gazdă elegantă și o figură respectată în cercurile pariziene. În 1970, a primit insigna de ofițer al Legiunii de Onoare Franceze.

În 1987, Elvira Popescu a fost distinsă cu premiul Molière pentru întreaga sa carieră. A murit la 12 decembrie 1993, la vârsta de 99 de ani, cu doar cinci luni înainte de a împlini un secol de viață. A fost înmormântată în cimitirul parizian Père-Lachaise.

Sursa: https://historia.ro/