Elie Carafoli, inginer român

Elie Carafoli (n. 15 septembrie 1901, Veria, Macedonia și Tracia, Grecia – d. 24 octombrie 1983, București, România) a fost un renumit inginer român de origine aromână, constructor de avioane și membru al Academiei Române din 1948. Este considerat unul dintre pionierii aeronauticii, în special în domeniul aerodinamicii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elie_Carafoli#/media/Fi%C8%99ier:Elie_Carafoli.jpg

Elie Carafoli s-a născut în Veria, Grecia, într-o familie de aromâni. A urmat cursurile liceale la Școala Comercială românească din Salonic, iar pentru o scurtă perioadă a frecventat și liceul din Bitolia. După aceasta, și-a continuat studiile în România, la Liceul Gheorghe Lazăr din București și Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1919 și 1924, a urmat cursurile Școlii Politehnice din București, unde a obținut diploma de inginer electromecanic.

Ulterior, s-a mutat la Paris, unde a urmat cursuri de mecanica fluidelor și aerodinamică la Sorbona, obținând doctoratul în fizică-matematică.

Carafoli și-a început cariera în Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, colaborând cu Albert Toussaint și Paul Painlevé. Aici a realizat un tunel aerodinamic inovator pentru vizualizarea mișcării fluidelor, apreciat la nivel internațional și recompensat în 1928 cu Médaille d’honneur argent.

Întors în România, Elie Carafoli a devenit conferențiar la Școala Politehnică din București, unde în 1928 a susținut primul curs de aeronautică din țară, un pas important în fondarea Facultății de Aeronave din București. În 1931, a fost numit profesor provizoriu, iar în 1933, a devenit profesor definitiv. Împreună cu Ion Stroescu, a construit primul tunel aerodinamic din sud-estul Europei, la Școala Politehnică din București.

În paralel, între 1928 și 1933, Carafoli a lucrat ca inginer-șef al Serviciului de Studii și Construcții și director al Industriei Aeronautice Române din Brașov. În 1949, a fondat și organizat „Institutul de Mecanică Aplicată” al Academiei Române, precursorul Institutului de Mecanica Fluidelor și Construcții Aerospațiale.

Elie Carafoli a adus contribuții semnificative la teoria mișcării fluidelor, studiind comportamentul aerodinamic al aripilor monoplane și mișcările supersonice. În 1928, la Paris, a prezentat un profil de aripă de avion cu bord de fugă rotunjit, care a devenit cunoscut drept profilul Carafoli.

Carafoli a proiectat numeroase avioane românești cu performanțe remarcabile, inclusiv modelele IAR CV 11, IAR-12, IAR-13, IAR-14, IAR-15, IAR-16 și multe altele, toate produse la IAR.

Activitatea sa a fost recunoscută atât în România, cât și pe plan internațional. În 1937, a devenit membru titular al Academiei de Științe din România. În 1948, a fost ales membru al Academiei Române, iar în 1949, membru al Academiei de Științe din New York. A fost, de asemenea, membru al Academiei Internaționale de Astronautică și al Academiei de Științe din Toulouse, și președinte al Federației Internaționale de Astronautică, care i-a acordat medalia de argint.

În 1970, a fost distins cu medalia „Carl Friedrich Gauss” pentru contribuțiile sale în aerodinamică și a primit Medalionul Apollo 11, decernat de NASA. A fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a în 1971 pentru meritele sale în dezvoltarea științei și tehnologiei.

Elie Carafoli a scris numeroase lucrări de referință, inclusiv:

• Aérodynamique des ailes d’avion (1928)
• Probleme de aerodinamică și mecanica avionului (1942, cu Nicolae Tipei)
• Mecanica fluidelor (1955, cu Teodor Oroveanu)
• Aerodinamica vitezelor mari (1957)
• Dinamica fluidelor incompresibile (1981, cu V. N. Constantinescu)
• Dinamica fluidelor compresibile (1984, cu V. N. Constantinescu)

Carafoli rămâne una dintre figurile centrale în dezvoltarea aerodinamicii și aviației românești și internaționale.

Sursa: https://ganditinromania.ro/film-doc/elie-carafoli