Jurnal FM 
Elena Cernei a fost interpretă de operă, mezzosoprană, muzicolog și profesoară de canto
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 27, 2021
Elena Cernei (n. 1 martie 1924, Bairamcea, Basarabia – d. 27 noiembrie 2000, București România) a fost o interpretă de operă. Printre rolurile interpretate se numără Azucena în Trubadurul, Clytemnestra în Iphigénie en Aulide, Arsace în Semiramida, Rosina în Bărbierul din Sevilla, Ulrica în Bal mascat, prințesa Eboli în Don Carlos, Laura și La Cieca în La Gioconda, Cherubino în Nunta lui Figaro, Iocasta în Oedip, și Orfeu în Orfeu și Euridice.
În 1963 a primit titlul de Artistă Emerită din partea RPR, iar în 1999 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naționale de Muzică București pentru contribuțiile din domeniul muzicii.
În timpul carierei sale de 25 de ani ca cântăreață de operă, ea a cântat în cele mai importante case de operă din Europa și America de Nord.
Elena Cernei s-a născut în 1924 la Bairamcea lângă Cetatea Albă (azi Bilhorod-Dnistrovskyi în Ucraina). A studiat canto la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București sub conducerea lui Constantin Stroescu din 1951 până în 1955. În acea perioadă, a cântat și ca solist cu Orchestra Filarmonicii George Enescu și la Opera Națională Română. Ea a continuat să cânte cu Opera Națională Română din 1952 până în 1977, precum și să facă turnee în Europa și America de Nord începând cu mijlocul anilor 1960. În afara României, a cântat la La Scala, New York Metropolitan Opera, Opéra National de Paris, Teatrul Bolshoi, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, La Monnaie din Bruxelles și Palacio de Bellas Artes din Mexico City.
Ea și-a făcut debutul la Metropolitan Opera pe 17 martie 1965 ca Dalila în Samson et Dalila. A cântat cu compania din 1965 până în 1968, unde, pe lângă Dalila, a cântat Amneris în Aida, Maddalena în Rigoletto, Princess di Bouillon în Adriana Lecouvreur și rolul principal în Carmen. Alte roluri pe care le-a cântat de-a lungul carierei au fost: Azucena în Il trovatore, Clytemnestra în Iphigénie en Aulide, Arsace în Semiramide, Rosina în Bărbierul din Sevilla, Ulrica în Un ballo in maschera, Prințesa Eboli în Don Carlos, Laura și La Cieca în La Gioconda, Cherubino în Le nozze di Figaro, Jocaste în Œdipe și Orfeo în Orfeo ed Euridice.
S-a stabilit la Roma împreună cu soțul ei, medicul și muzicologul Stephan Poen, iar în ultimii ei ani a predat canto și a făcut parte din juriile mai multor concursuri de canto din Italia și România. Printre publicațiile ei academice s-au numărat L’enigma della voce umana (1987) și Et fiat lux (1999). Multe dintre spectacolele ei din România au fost înregistrate pe LP de Electrecord. Un DVD documentar despre viața și cariera ei (cu extrase din înregistrările live ale spectacolelor ei) a fost emis de TVR Media în 2005.
