Edward Mills Purcell, fizician american

Edward Mills Purcell s-a născut la 30 august 1912 în Taylorville, Illinois, și a crescut în același oraș. A absolvit ingineria electrică la Universitatea Purdue (BSEE), apoi și-a continuat studiile la Universitatea Harvard, unde a obținut masteratul și doctoratul în fizică.

În decembrie 1946, alături de colegii săi Robert Pound și Henry Torrey, Purcell a descoperit rezonanța magnetică nucleară (RMN) în solide și lichide – o descoperire care a deschis noi perspective în fizică și chimie și care a stat la baza dezvoltării imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM), una dintre cele mai mari revoluții medicale ale secolului XX. Pentru această contribuție majoră, a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1952, pe care l-a împărțit cu Felix Bloch de la Universitatea Stanford.

Pe lângă contribuțiile sale în fizica nucleară, Purcell a avut un rol important și în astronomie: a fost primul care a detectat emisia radio a hidrogenului neutru galactic (linia de 21 cm), descoperire ce a permis cartografierea brațelor spiralate ale Căii Lactee și a pus bazele radioastronomiei moderne.

De asemenea, a adus contribuții fundamentale la fizica stării solide, prin cercetări privind relaxarea spin-ecou, relaxarea magnetică nucleară și conceptul de temperatură de spin negativă, relevant pentru dezvoltarea laserului. Împreună cu Norman F. Ramsey, a ridicat primele întrebări legate de simetria CP în fizica particulelor.

Edward Mills Purcell s-a stins din viață pe 7 martie 1997, lăsând în urmă o moștenire științifică de referință pentru fizica modernă și medicina contemporană.