Aurel Popp, pictor român

La 30 august 1879, în comuna Căuaș (fostul Comitat Sălaj, astăzi județul Satu Mare), se naște Aurel Popp, provenit dintr-o veche familie de preoți greco-catolici.

În 1899 se înscrie la Școala Superioară de Desen și Caligrafie din Budapesta, unde, în ciuda lipsurilor materiale, își urmează vocația artistică. După obținerea diplomei de profesor de desen, se întoarce la Satu Mare, dedicându-și timpul picturii. În 1904 efectuează stagiul militar la Viena, prilej cu care frecventează muzeele și cursurile Academiei de Belle Arte.

Între 1911 și 1913 beneficiază de o bursă a Ministerului Cultelor la Paris, unde studiază pictura la Academia Julian și urmează cursurile de sculptură ale lui Paul Landowski, autorul celebrului „Cristo Redentor” din Rio de Janeiro. În perioada petrecută la Paris câștigă mai multe premii pentru pictură și desen, dar pentru a se întreține este nevoit să muncească în diverse locuri, inclusiv la docurile Senei. Călătorește apoi la Meissen, unde studiază ceramica, precum și la Londra și Berlin, reîntorcându-se periodic în țară.

În anii ’50 abordează teme istorice inspirate de personalități din Ardeal, precum Gheorghe Doja, Horea, Cloșca și Crișan, sau Avram Iancu. Participă la expoziții importante, între care cea organizată de Muzeul de Artă din Cluj – „Pentru pace”.

În 1958 primește titlul de Artist Emerit, însă nu se prezintă să-și ridice distincția. Doi ani mai târziu, la 8 august 1960, se stinge din viață, cu puțin timp înainte de a împlini 81 de ani.

Aurel Popp rămâne o figură emblematică a culturii sătmărene, un artist dedicat care a înnobilat prin creația sa arta plastică românească.