Edward Jenner, medic englez

Edward Jenner (născut pe 17 mai 1749, în Berkeley, Gloucestershire, Anglia – decedat pe 26 ianuarie 1823, în Berkeley) a fost un chirurg englez cunoscut pentru descoperirea vaccinului împotriva variolei.

Jenner s-a născut într-o perioadă în care sistemul educațional și practicile medicale din Marea Britanie erau în plină schimbare. Diviziunea dintre medicii formați la universitățile Oxford și Cambridge și chirurgii sau apoticarii care își dobândeau cunoștințele prin ucenicie devenea tot mai puțin evidentă, iar munca în spitale câștiga tot mai multă importanță.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Edward_Jenner#/media/Fi%C8%99ier:Edward_Jenner_by_James_Northcote.jpg

Provenind dintr-o familie de țărani, fiul unui duhovnic, Jenner a rămas orfan de tată la vârsta de cinci ani și a fost crescut de fratele său mai mare, tot duhovnic. De mic a fost pasionat de natură, o dragoste care l-a însoțit toată viața. La 13 ani, Jenner a început ucenicia la un chirurg local, dobândind cunoștințe temeinice în domeniul medical și chirurgical. După încheierea uceniciei la 21 de ani, s-a mutat la Londra, unde a devenit elevul renumitului chirurg John Hunter, membru al personalului Spitalului St. George, și un important anatomist, biolog și experimentalist. De la Hunter, Jenner a învățat valoarea observației critice și a experimentelor, primind sfaturi esențiale, precum: „De ce să te gândești [adică să speculezi] – de ce să nu încerci experimentul?”

După ce a studiat între 1770 și 1773 în Londra, Jenner s-a întors la practica medicală în Berkeley, unde a avut succes și a devenit un doctor apreciat. Pe lângă activitatea sa profesională, a fost implicat în două societăți medicale și a scris lucrări de specialitate. În timpul liber, a cântat la vioară, a scris poezii și a făcut observații științifice despre migrarea păsărilor și obiceiurile cucului. În 1788, Jenner s-a căsătorit, după o dezamăgire în dragoste în 1778.

În secolul al XVIII-lea, variola era o boală extrem de periculoasă, cu focare devastatoare care duceau la rate mari de mortalitate. În acea perioadă, singura metodă de prevenire era variolarea, care presupunea inocularea unei persoane sănătoase cu materie provenită de la un pacient bolnav de variolă, în speranța că astfel persoana respectivă va dezvolta o formă ușoară de boală, protejându-se astfel de un atac ulterior. Deși această metodă avea unele rezultate, nu era lipsită de riscuri, iar uneori boala devenea fatală.

Jenner a observat că cei care suferiseră de variola vacii, o boală mai blândă transmisă de la vaci, nu se îmbolnăveau de variolă. Astfel, a ajuns la concluzia că variola vacii putea să protejeze împotriva variolei umane și că acest mecanism de protecție putea fi folosit în scopuri preventive.

Povestea descoperirii sale este bine cunoscută. În mai 1796, Jenner a observat o tânără lăptătoare, Sarah Nelmes, care avea leziuni de variola vacii pe mâna sa. Pe 14 mai, a folosit materialul din aceste leziuni pentru a inocula un băiat de opt ani, James Phipps, care nu avusese niciodată variolă. Phipps a dezvoltat simptome ușoare în următoarele zile, dar a fost complet vindecat. La 1 iulie, Jenner l-a inoculat din nou pe băiat cu materie de variolă, dar acesta nu a dezvoltat boala, demonstrând eficacitatea vaccinului.

În 1798, Jenner a publicat rezultatele cercetărilor sale într-o lucrare intitulată O anchetă asupra cauzelor și efectelor vaccinurilor variolei, în care detaliază procesul și demonstrează eficiența vaccinului. Deși inițial a întâmpinat opoziție și dificultăți în a convinge publicul, vaccinarea a început să câștige popularitate, în mare parte datorită activităților altor medici și chirurgi care au promovat-o.

Vaccinul dezvoltat de Jenner a fost folosit pe scară largă, iar succesul său a dus la răspândirea acestei practici în întreaga lume. Totuși, au existat multe dificultăți în implementarea vaccinării, iar erorile și divergențele în procedura de administrare au afectat uneori eficiența. Cu toate acestea, vaccinul a avut un impact semnificativ asupra scăderii mortalității cauzate de variolă.

Jenner a primit numeroase distincții și recunoaștere internațională pentru descoperirea sa, însă nu a căutat niciodată să profite financiar de pe urma acestui succes. Deși a dedicat mult timp promovării vaccinării, acest lucru a avut un impact negativ asupra practicii sale private și afacerilor personale. În 1802, Parlamentul britanic i-a acordat o sumă de 10.000 de lire sterline, iar în 1806 încă 20.000 de lire sterline, ca recompensă pentru munca sa. Jenner a continuat să susțină vaccinarea în ciuda opoziției și atacurilor publice. Soția sa, bolnavă de tuberculoză, a murit în 1815, iar Jenner s-a retras treptat din viața publică.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Edward-Jenner