Eduard Suess, geolog austriac și fondator al paleogeografiei moderne

Eduard Suess (20 august 1831, Londra – 26 aprilie 1914, Viena) a fost un geolog austriac care a pus bazele paleogeografiei și ale tectonicii, domenii ce studiază structura și evoluția scoarței terestre.

Între 1852 și 1856 a fost asistent la Hofmuseum din Viena (actualul Muzeu de Istorie Naturală), publicând lucrări despre anatomia și clasificarea brahiopodelor și amoniților. În 1857 a apărut cartea sa Die Entstehung der Alpen („Originea Alpilor”), unde a susținut că formarea munților se datorează în principal mişcărilor orizontale ale litosferei – prin faliere și pliere –, contrar ideii dominante la acea vreme, care considera ridicarea verticală drept factor principal. Tot el a arătat că vulcanismul este o consecință, nu o cauză a orogenezei.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Eduard_Suess#/media/File:Eduard_Suess_1869.jpg

Opera sa majoră, Das Antlitz der Erde („Chipul Pământului”, 1883–1909), în patru volume, prezintă o viziune globală asupra structurii geologice a Terrei. În această lucrare, Suess a introdus concepte esențiale precum Gondwanaland (un supercontinent preistoric) și Tethys (o mare ecuatorială dispărută). Tot el a fost primul care a interpretat rifturile Africii de Est ca rezultate ale întinderii litosferei.

Cariera sa universitară a început în 1856, când a devenit profesor de paleontologie la Universitatea din Viena, iar din 1861 a predat geologia. În plan practic, a conceput proiectul apeductului de 112 km ce aduce apă din Alpi la Viena (finalizat în 1873). De asemenea, a avut o carieră politică de peste trei decenii, fiind deputat liberal în Reichsrat din partea Vienei.