Dumitru Protase, istoric și arheolog român

Dumitru Protase (n. 1 februarie 1926, Mocod, Nimigea, Bistrița-Năsăud – d. 25 aprilie 2022, Cluj-Napoca) a fost un istoric și arheolog român, membru de onoare al Academiei Române din 2003 și membru al Institutului de Istorie din Cluj. A avut o carieră de excepție, dedicându-se cercetării și promovării istoriei și arheologiei romane, în special în Dacia.

A realizat numeroase campanii de săpături arheologice, printre care la:

• Castrul roman de la Orheiu Bistriței (1960),
• Castrul roman de la Livezile (1967),
• Castrul roman de la Brâncovenești (1970-1973, 1987),
• Castrul roman de la Surducu Mare (1975),
• Castrul roman Berzobis (1975),
• Castrul roman de la Ilișua (1980),
• Castrul roman de la Tihău (1994),
• Castrul roman de la Hoghiz (2003).

De asemenea, a fost cetățean de onoare al județului Bistrița-Năsăud.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Protase#/media/Fi%C8%99ier:Dumitru_Protase.jpg

În ceea ce privește activitatea sa academică, Protase a obținut licența în istorie și filologie clasică la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj în 1950 și și-a susținut teza de doctorat în 1963, cu tema „Problema continuității în Dacia în lumina arheologiei și numismaticii”. A fost profesor titular la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar între 1953 și 1984 a activat și ca cercetător științific principal la Institutul de Istorie din Cluj.

Dumitru Protase a fost un important specialist în epoca romană și postromană din Dacia, cu o atenție deosebită asupra etnogenezei românești, numismaticii antice și epigrafiei. A contribuit la diverse publicații de specialitate și a participat la conferințe internaționale. A fost membru în echipele de redacție ale unor lucrări importante, precum „Tabula Imperii Romani” (Budapesta, 1964) și „Istoria Românilor” (2001), și a fost un mentor al multor generații de studenți și cercetători.

Printre lucrările sale importante se numără:

• „Problema continuității în Dacia în lumina arheologiei și numismaticii” (1966),
• „Tezaurul de monede romane imperiale de la Țaga” (1968),
• „Riturile funerare la daci și daco-romani” (1971),
• „Autohtonii în Dacia, vol. I: Dacia Romană” (1980),
• „Dovezi ale continuității în Dacia” (2002),
• „Castrul roman de la Orheiu Bistriței” (2008).

Protase a fost recunoscut pentru contribuțiile sale științifice prin multiple premii și distincții, inclusiv Ordinul Național „Pentru Merit” (2002), „Steaua României” în grad de Cavaler (2016), și titluri de „Doctor Honoris Causa” din partea mai multor universități din România.

În 2006, a fost declarat „Cetățean de Onoare” al orașului Năsăud și al municipiului Cluj-Napoca.

Sursa: https://www.bjc.ro/w/index.php/Protase,_Dumitru