Ella Fitzgerald, cântăreață de jazz americană

Ella Jane Fitzgerald (n. 25 aprilie 1917, Newport News, Virginia, SUA – d. 15 iunie 1996, Beverly Hills, California, SUA) a fost una dintre cele mai faimoase cântărețe de jazz din istorie, cunoscută sub numele de „The First Lady of Song”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ella_Fitzgerald#/media/Fișier:Ella_Fitzgerald_by_Carl_Van_Vechten_-American_Flag(cropped).jpg

Cu un registru vocal excepțional de trei octave, Fitzgerald s-a distins prin puritatea vocii și intonației sale, fiind renumită pentru muzicalitatea sa deosebită și abilitatea de a improviza, în special în stilul scat. A câștigat 13 premii Grammy și a contribuit, alături de alte mari cântărețe precum Billie Holiday și Sarah Vaughan, la dezvoltarea stilului vocal modern în jazz. Colaborările sale cu marii muzicieni ai vremii, cum ar fi Louis Armstrong și Count Basie, precum și participarea la turneele „Jazz at the Philharmonic” i-au adus o faimă internațională. Ella Fitzgerald a fost deschisă și experimentată cu diverse stiluri muzicale, de la influențele sud-americane la Soul, Blues, Swing și Bebop, lăsând o moștenire muzicală remarcabilă, documentată în sute de înregistrări discografice.

A fost decorată cu 14 Premii Grammy, inclusiv Premiul Grammy pentru întreaga carieră, acordat în 1967.

Ella Fitzgerald s-a născut pe 25 aprilie 1917 în Newport News, Virginia. Inițial, visa să devină dansatoare, dar, în urma unor sugestii ale prietenilor, a început să cânte și a participat la diverse concursuri. La doar 16 ani, în 1934, câștigă finala „Wednesday Amateur Show” de la teatrul Apollo din Harlem, New York. A fost descoperită de Bardu Ali din orchestra lui Chick Webb, care o angajează în 1935, iar Ella începe să cânte regulat la spectacolele din faimosul club „Savoy” din Harlem. În același an, înregistrează primele sale discuri, inclusiv piesele „Are You Here to Stay” și „Love and Kisses”. Rapid devine o vedetă în stilul Swing, iar în 1937, revista de jazz Down Beat o desemnează ca fiind cea mai bună cântăreață a anului.

După moartea lui Chick Webb în 1939, Fitzgerald preia conducerea orchestrei, redenumind-o „Ella Fitzgerald and Her Famous Orchestra”. În perioada 1940-1942, a avut o căsătorie scurtă cu Benny Kornegay, iar ulterior a început o carieră solo, cântând în diverse cluburi de noapte alături de orchestre precum „Delta Rhythm Boys”, „Ink Spots” și „Mills Brothers”.

În 1945, Ella Fitzgerald colaborează cu trompetistul Dizzy Gillespie și înregistrează un succes remarcabil în stilul scat, asociat cu genul Bebop. În 1947, face debutul pe scena Teatrului Carnegie Hall din New York, alături de saxofonistul Charlie Parker. Sub impresariul Norman Granz, ea participă la seria de concerte „Jazz at the Philharmonic”, devenind o prezență constantă până în 1967.

Pe parcursul carierei sale, Ella a înregistrat și interpretat lucrări ale celor mai mari compozitori americani, inclusiv George Gershwin, Cole Porter și Duke Ellington. Celebrele albume Ella Sings Gershwin (1950), The Cole Porter Songbook (1956) și The Irving Berlin Songbook (1958) au consolidat-o ca una dintre cele mai influente figuri din jazzul american.

Alături de Louis Armstrong, a înregistrat albumul Porgy and Bess (1957) și au avut numeroase apariții împreună. De asemenea, a fost cunoscută pentru interpretările sale din Summertime, o piesă iconică din opera „Porgy and Bess” de Gershwin.

A fost căsătorită cu bassistul Ray Brown și a avut o carieră artistică și cinematografică remarcabilă, apărând în filmele muzicale „Pete Kelly’s Blues” (1955) și „St. Louis Blues” (1958).

Cariera sa a fost întreruptă temporar în 1966, din cauza unei afecțiuni oftalmologice grave – dezlipire de retină. După o intervenție chirurgicală, Ella a lipsit o perioadă de pe scenă, dar și-a reluat activitatea în anii ’70, înregistrând discuri alături de mari muzicieni precum Joe Pass, Oscar Peterson și Count Basie. În 1992, Ella a susținut ultimul său concert, iar în anul următor, starea sa de sănătate a început să se deterioreze din cauza diabetului și a unor complicații cardiovasculare. În 1993, a suferit o amputare a ambelor picioare, iar un an mai târziu, pe 15 iunie 1996, a decedat în Beverly Hills, California.

Ella Fitzgerald a lăsat o moștenire discografică impresionantă, cu albume de studio lansate pe parcursul decadelor. Printre cele mai celebre se numără:

Anii ’50:

• Ella Sings Gershwin (1950)
• The Cole Porter Songbook (1956)
• Ella And Louis (cu Louis Armstrong, 1956)

Anii ’60:

• Ella Wishes You a Swinging Christmas (1960)
• Ella Fitzgerald Sings The Harold Arlen Song Book (1961)
• Ella Fitzgerald Sings The Johnny Mercer Song Book (1964)

Anii ’70:

• Ella Loves Cole (1972)
• Take Love Easy (cu Joe Pass, 1973)

Anii ’80:

• Ella Abraça Jobim (1981)
• Speak Love (cu Joe Pass, 1983).