Dumitru Nanu, poet și traducător român

Dumitru Nanu (n. 26 octombrie 1873, Câmpulung-Muscel – d. 12 februarie 1943, București) a fost un poet și traducător român apreciat pentru modestia sa și legăturile strânse cu personalități literare ale timpului.

Dumitru Nanu s-a născut pe 26 octombrie 1873, de Sfântul Dumitru, într-o familie cu cinci copii. A făcut școala primară în Câmpulung-Muscel și a urmat apoi liceele Matei Basarab și Sf. Sava din București. După absolvirea Facultății de Drept din București, s-a înscris la cursurile Școlii Veterinare, dar literatura a rămas o pasiune constantă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Nanu#/media/Fi%C8%99ier:Dumitru_Nanu_-_de_Dumitru_Mataoanu.jpg

Debutul său literar are loc în 1891 cu volumul de poezii Nocturne, fiind bine primit de critici și publicat în revista Foaie interesantă. În 1897, sub coordonarea lui George Coșbuc, revista îl publică de două ori, iar în 1898 Mihail Sadoveanu îi apreciază creațiile în revista Carmen, considerându-l „promițător”. Începând cu 1903, Dumitru Nanu a fost profesor suplinitor de limba franceză în Bacău și Bârlad, iar mai târziu s-a alăturat colectivului revistei Făt-Frumos, contribuind la promovarea unei literaturi educative, aprobată de Nicolae Iorga.

Pe lângă activitatea literară, Nanu a îndeplinit diverse funcții, inclusiv ca inspector de bănci sătești și ca secretar în Ministerul Instrucțiunii. În 1937, a fost distins cu Premiul Național de Literatură, alături de Păstorel Teodoreanu, Mihail Dragomirescu și Otilia Cazimir, fiind apreciat pentru sinceritatea și modestia sa.

Operă

1. Nocturne (1891)
2. La focul rampei (1906)
3. Ispitirea de pe munte (1914)
4. Isus vă cheamă (1923)
5. Mișcarea de la Biserica Sf. Ștefan (1924)
6. La mielul alb (1925)

Dumitru Nanu s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani, lăsând o moștenire discretă, dar valoroasă, care continuă să fie apreciată în cercurile literare.