Dumitru Karnabatt, poet, critic de artă și jurnalist politic

Dumitru sau Dimitrie Karnabatt (numit și Karnabat, Carnabatt sau Carnabat, cunoscut sub numele de D. Karr, n. 26 octombrie 1877 – d. aprilie 1949) a fost un poet, critic de artă și jurnalist politic, unul dintre reprezentanții minori ai simbolismului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Karnabatt#/media/Fi%C8%99ier:Dumitru_Karnabatt.jpg

Dumitru Karnabatt, „copil al Dunării,” s-a născut la Giurgiu pe 26 octombrie 1877, loc ce i-a oferit amintiri exotice și dorința de evadare către mare. A fost apropiat de cercul Literatorul, condus de Al. Macedonski, care l-a susținut și l-a promovat în presă, elogiindu-l pentru talentul său. Activitatea sa publicistică a fost intensă și apreciată, semnând adesea sub pseudonime precum D. Karr, Diodor, Censor, și Pierrot. Karnabatt a fost căsătorit cu Lucrezzia Karnabatt, scriitoare și jurnalistă, și a fost un simbolist convins, manifestându-și în mod public atașamentul față de acest curent în articolul Misticism și simbolism (publicat în Renașterea nr. 120, 26 octombrie 1918).

La bătrânețe, în volumul Boema de altădată (București, Editura Vremea, 1944), Karnabatt evocă mediile literare și jurnalistice ale epocii sale, oferind o imagine vie a generației și a valorilor vremii. În această perioadă, trece și printr-o fază de catolicism poetic, franciscan. A murit în aprilie 1949.

Opere

• Crini albi (București, 1901)
• Opale și rubine (București, 1904)
• Poemele visului (Ploiești, 1906)
• Harpegii (Ploiești, 1907)
• Parfum antic (Ploiești, 1907)
• Crini albi și roșii (București, 1917)
• Mozaic bizantin (București, f.a.)
• Crinul mistic (versuri, București, Editura Vremea, 1942)
• Magnificat, „Laude” franciscane, Ode medievale (1942)

Referințe Critice

• Alexandru Macedonski: Împrejurul unei cărți (Crini albi), în Secolul XX, III, 607-609, 23-25 mai 1901
• Viața nouă, II, 1906, p. 234 (Poemele visului)
• B.V., Poemele visului, în Arhiva, XVII, 1906, p. 278
• Caion: Poemele visului, în Romanul literar, IV, 1906, p. 360
• Mihail Dragomirescu: Harpegii, în Convorbiri critice, II, 1908, p. 86
• M. Cruceanu: Convorbire cu D. Karnabatt, în Rampa, I, 90, 8 februarie 1912
• Al. Macedonski: Epoca de intermezzo, în Dreptatea, II, 58, 2 martie 1914

Poezii reprezentative

• Rubine, Presimțiri, Neînțeles (Opale și rubine, 1904)
• Elegii celei care a murit, Nostalgia roșie (Harpegii, 1907)
• Invocație, Suflet bolnav, Tristețe (Crini albi și roșii, 1917)

Dumitru Karnabatt rămâne un nume de referință în simbolismul românesc, apreciat pentru sensibilitatea lirică și contribuția sa la jurnalismul literar al epocii.

Sursa: https://www.poeziile.com/autori/Dumitru-Karnabatt/biografie.php