S-a întâmplat la 8 ianuarie 1928
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 8 ianuarie 1928: A murit Dumitru Georgescu-Kiriac, profesor, compozitor, dirijor de cor şi folclorist, unul dintre precursorii şcolii moderne de compoziţie din România. Dumitru Georgescu-Kiriac (n. 6 martie 1866, Bucureşti – d. Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai importanți promotori ai cântului popular românesc, un compozitor, dirijor și profesor de seamă al secolelor XIX-XX.

Studiile muzicale le-a început la Liceul Sf. Sava din București cu prof. Alexandru Podoleanu. Urmează perioada studenției la Conservatorul din București (1880-1885) cu prof. Gheorghe Brătianu (teorie-solfegiu), Eduard Wachmann (armonie), George Stephănescu (canto), Grigore Ventura (istoria muzicii), apoi la Conservatorul de la Paris, unde îi are ca profesori pe E. Pessard (armonie), Theodore Dubois (contrapunct), Charles-Marie Widor (compoziție) și, în sfârșit, la Schola cantorum din Paris (1892-1897), cu Vincent d’Indy (compoziție) și Amédée Gastoué (cânt gregorian, folclor). Dumitru Georgescu-Kiriac a fost și licențiat al Facultății de drept din București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Georgescu-Kiriac#/media/Fi%C8%99ier:Dumitru_Georgescu-Kiriac.jpg

Și-a început activitatea ca dirijor de cor la Capela română din Paris (1894-1899). După reîntoarcerea în țară, a pus bazele Societățiile corale Carmen (1901- 1928) al cărei dirijor va fi timp de aproape trei decenii, în același timp conducând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou și ansamblul coral al Conservatorului din București (1900-1928). În 1892, a ocupat postul de secretar al Societății Muzicale Odeon din București și a participat ca membru fondator al Societății Compozitorilor Români din București (1920). În anul 1926 a fost distins cu Premiul de Compoziție al Ministerului Artelor din București, la propunerea Societății Compozitorilor Români.
În calitate de folclorist, a cules melodii cu ajutorul fonografului, notându-le si prelucrându-le, deseori pentru a le folosi ulterior în lucrările sale. A lucrat intens la fondarea Arhivei Fonogramice a Ministerului Artei (1926) și a Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români (1927). De asemenea a scris studii, articole, memorii și cronici muzicale în reviste precum: Muzica, România Musicală, Gazeta Artelor, Revista Muzicală și Teatrală, Tribuna Muzicală etc.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu