Dumitru Drăghicescu, diplomat, filosof, sociolog și politician român

Dumitru Drăghicescu (n. 16 mai 1875, Zăvoieni, Vâlcea – d. 14 septembrie 1945) a fost un diplomat, filosof, sociolog și politician român, cunoscut pentru implicarea sa activă în promovarea drepturilor românilor în contextul destrămării Imperiului Austro-Ungar și pentru contribuțiile importante în sociologia românească și europeană.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342/

După liceul la Craiova, unde a fost influențat de profesori de excepție, Drăghicescu a urmat Dreptul și Filosofia la București, unde i-a audiat pe Titu Maiorescu, C. Rădulescu-Motru și alții. În 1901 pleacă la Paris, unde, sub îndrumarea lui Émile Durkheim, obține titlul de doctor în sociologie, cu teza Du rôle de l’individu dans le déterminisme social – devenind primul român cu doctorat în acest domeniu obținut în Franța.

Revenit în țară, a fost conferențiar de sociologie la Universitatea din București între 1905–1910. A avut o influență semnificativă asupra dezvoltării sociologiei ca disciplină în România.

După 1916, a activat la Paris pentru susținerea cauzei naționale românești, redactând lucrări și broșuri în sprijinul unirii românilor, precum La Transylvanie și La Bessarabie. A participat activ la Congresul Naționalităților Oprimate din Imperiul Austro-Ungar (Roma, 1918), unde a pledat pentru recunoașterea dreptului românilor la un stat național. După război, a fost deputat, senator și l-a însoțit pe Nicolae Titulescu la Liga Națiunilor. Între 1934–1936, a fost primul ambasador român în Mexic.

S-a sinucis la 14 septembrie 1945, lăsând în urmă o operă științifică valoroasă, inclusiv manuscrise inedite.

Lucrarea sa reprezentativă Din psihologia poporului român este o analiză profundă a sufletului etnic românesc, bazată pe criterii sociologice, istorice și etnopsihologice. Drăghicescu pleda pentru cunoaștere de sine, încredere în propriile forțe și identificarea rădăcinilor culturale și istorice ale poporului român.

Lucrări importante

• Le problème du déterminisme social (1903)
• Du rôle de l’individu dans le déterminisme social (1904)
• Din psihologia poporului român (1907)
• Creștinism și democrație (1909)
• La Transylvanie (1918)
• La Bessarabie (1918)
• Les Roumains de Hongrie (1918)
• La réalité de l’Esprit (1928)
• Verité et révélations (1934).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Drăghicescu