Dumitru Bughici, compozitor și pedagog român de origine evreiască

Dumitru Bughici, (14 noiembrie 1921, Iași – 10 iunie 2008, Ierusalim), a fost un compozitor și pedagog român de origine evreiască. Dumitru Bughici s-a născut la Iași, sub numele Iosif Bughici, într-o familie de renumiți violoniști evrei. Tatăl său, Avram David Bughici, și bunicul său au condus formații lăutărești klezmer de prestigiu din Iași, alături de alte familii muzicale cunoscute, precum Segal și Weiss.

A început studiile muzicale la Conservatorul din Iași (1935–1938), unde a studiat armonia cu Alexandru Zirra, dirijatul cu Antonin Ciolan și pianul cu Radu Constantinescu.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/letter-pen-writing-ink-pen-letters-4746345

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, familia Bughici a supraviețuit pogromului de la Iași din 1941, ascunzându-se timp de 17 zile într-un refugiu improvizat în curtea casei, grație unui ofițer de poliție care îl recunoscuse pe Avram Bughici ca muzicantul ce cântase la nunta sa. Mulți dintre ceilalți membri ai familiei nu au supraviețuit masacrelor.

După război, Dumitru Bughici și-a continuat studiile la Conservatorul „Rimski-Korsakov” din Leningrad (1950–1955), unde a avut profesori de prestigiu precum Alfred Schnittke, Alexander Dmitriev și Boris Arapov.

Din 1955 a fost profesor de forme muzicale la Conservatorul din București (astăzi Universitatea Națională de Muzică din București), unde a format generații de muzicologi și compozitori.

Bughici a fost autorul unor lucrări teoretice importante, între care:

Suita și sonata (1965), distinsă cu Premiul Academiei Române;

Dicționar de forme și genuri muzicale (1978), recompensat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

În 1985, a emigrat în Israel, stabilindu-se la Ierusalim, unde a continuat activitatea pedagogică și componistică.

A compus numeroase lucrări simfonice, de cameră și corale, remarcându-se prin baletele și simfoniile sale cu tendințe programatice, în care a integrat elemente moderne și influențe din tradiția muzicală evreiască.

A fost căsătorit cu Rodica Peretz, având împreună o fiică.

Distincții

• Ordinul Muncii clasa a III-a (12 august 1959), pentru contribuția adusă dezvoltării culturii române;
• Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (20 aprilie 1971), cu prilejul aniversării a 50 de ani de la fondarea Partidului Comunist Român.

Lucrări reprezentative

Simfonii

• Nr. 1, Symphonie-Poem (1961);
• Nr. 2, Simfonia coregrafică (1964, rev. 1967);
• Nr. 3, Ecouri de jazz (1966);
• Nr. 4 (1972);
• Nr. 5 (1977);
• Nr. 6, Simfonia Bucegilor (1978–1979);
• Nr. 7, Symphony-Ballet (1983);
• Nr. 8, In Memoriam (1984);
• Nr. 9, Simfonia romantică (1985);
• Nr. 10, Aspirations (1985);
• Nr. 11, Symphony of Gratitude (1987–1990).

Sinfoniette și lucrări concertante

• Sinfonietta Tinereții, Op. 13 (1958);
• Sinfonietta da Camera, Op. 38 (1969);
• Sinfonietta pentru coarde, Op. 53 (1979);
• Simfonia concertantă nr. 1 pentru cvartet de coarde și orchestră, Op. 55 (1979–1980);
• Simfonia concertantă nr. 2, Op. 58 (1980–1981);
• Dialoguri dramatice pentru flaut și orchestră de coarde.

Scrieri teoretice

• Formele și genurile muzicale, București, 1962;
• (cu Diamandi Gheciu) Formele muzicale vocale;
• Suita și sonata, Editura Muzicală, 1965;
• Dicționar de forme și genuri muzicale, Editura Muzicală, 1974 (ediția I), 1978 (ediția II);
• Repere arhitectonice în creația muzicală românească contemporană, Editura Muzicală, 1982.