Dumitru Bassarabeanu, poet și publicist român

Dumitru Bassarabeanu (n. 24 septembrie 1900, Craiova – d. 29 octombrie 1968, București) a fost poet și publicist român, cunoscut și sub pseudonimele D.B. Delajiu, D. Paltin și D.B. Silvan.

A început să scrie poezie încă din anii de școală primară, având un debut precoce în revista Micul templier (1912). Deși autodidact, a fost o prezență activă în viața literară interbelică, caracterizat printr-o fire sensibilă, dar dificilă, inadaptabil și apropiat de cercurile socialiste și de salonul literar al Elenei Farago.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342

A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Olteni (1936) și, din 1946, membru al Societății Scriitorilor Români. A colaborat cu peste 100 de publicații din Craiova și București, precum România nouă literară, Adevărul literar și artistic, Ramuri, Flamura, Convorbiri literare, Bilete de papagal, Cele trei Crișuri, Gând și slovă oltenească, Năzuința și Săptămâna. Articolele sale exprimau frecvent compasiune și solidaritate față de cei defavorizați.

A fost prim-redactor la Omul liber, redactor-șef și director la Vremea nouă și secretar de redacție la Ecoul Capitalei.

Printre volumele publicate se numără:

• Frumoasele, versuri (1927)
• Versuri (1934)
• Pacea universală perpetuă (1935)
• Mistere (1937)
• Poezia lui Al. Stamatiad (1937)
• 13 poezii (1939).

Sursa: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/B/bassarabeanu%20dem.pdf

Alte articole: https://jurnalfm.ro/maria-alexandra-saint-georges