Jurnal FM 
Dragobete 2025. Tradiții și obiceiuri de sărbătoarea îndrăgostiților
#Postat de Carmen Vintu on februarie 24, 2025
Dragobetele este o sărbătoare populară românească, celebrată pe 24 februarie, cu rădăcini adânci în tradițiile și mitologia poporului român.
Etimologia cuvântului „Dragobete” a fost subiectul mai multor discuții, fiind propuse diverse teorii. Nicolae Constantinescu, etnolog la Universitatea din București, menționează că sărbătoarea este atestată documentar abia în secolul XIX, dar sugerează că termenul ar putea deriva din cuvintele slave „drag” și „dragul”, semnificând „dragoste” sau „iubire”. Alte ipoteze includ legătura cu sărbătoarea religioasă „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, care are loc tot pe 24 februarie, și care a fost adaptată de români sub diverse forme, cum ar fi „Vobritenia” sau „Bragobete”.
În mitologia populară, Dragobetele este văzut ca un zeu tânăr al dragostei și bunei dispoziții. Ion Ghinoiu, etnograf, îl descrie ca un zeu tânăr din Panteonul autohton, asociat cu Eros din mitologia greacă și Cupidon din mitologia romană. Se spune că Dragobetele este fiul Babei Dochia și cumnat cu Lăzărică, zeul vegetației. Alte legende îl prezintă ca un tânăr nemuritor care aduce iubirea și protejează natura.
În tradiția populară, Dragobetele este și protectorul păsărilor și al fertilității, fiind legat de începutul primăverii și renașterea naturii. Oamenii din sate considerau că în această zi, păsările își aleg perechea, iar natura se trezește la viață.
În ziua de 24 februarie, tinerii din sate se îmbracă de sărbătoare și se întâlnesc pentru a culege flori de primăvară, precum ghiocei și viorele. Dacă găseau fragi înfloriți, aceștia erau adunați și folosiți pentru ritualuri de dragoste. Un obicei celebru al acestei zile este „zburătoritul”, când fetele aleargă prin sat, fiind urmărite de băieți. Dacă un băiat ajungea o fată, iar aceasta îl plăcea, cei doi se sărutau, simbolizând logodna lor pentru un an.
În unele zone, tinerii se cresteau în formă de cruce pe braț, devenind „frați de cruce”, iar acest gest simboliza legătura lor de prietenie și ajutor reciproc. Un alt obicei era ca fetele să adune „zăpada zânelor” și să se spele cu apa topită, crezându-se că aceasta le va aduce frumusețe și dragoste.
De Dragobete, nu se lucra la câmp sau în casă, iar curățenia generală era considerată aducătoare de spor. De asemenea, se interzicea sacrificarea animalelor, iar bărbații trebuiau să fie atenți cu femeile, pentru a nu atrage ghinionul asupra lor pe parcursul anului.
Dragobetele este o sărbătoare dedicată iubirii, revitalizării naturii și renașterii, iar tradițiile sale reflectă legătura strânsă dintre om și natură. Este o zi de veselie și speranță, simbolizând începutul primăverii și întoarcerea la viață a tuturor ființelor vii.
