Adalbert Boros, cleric romano-catolic, deținut politic

Dr.Dr. Adalbert (Béla) Boroș (n. 20 septembrie 1908, Erdeiș, comitatul Arad, din Austro-Ungaria – d. 6 iunie 2003, Timișoara, din România) a fost un cleric romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara. Adalbert Boros a fost preot romano-catolic, hirotonit la 30 octombrie 1932. În 1946, a devenit rector al Institutului Teologic din Timișoara. La 12 decembrie 1948, a fost consacrat episcop al Diecezei de Timișoara, fără aprobarea autorităților comuniste, ceea ce i-a atras represalii din partea regimului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adalbert_Boro%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Boros.jpg

Pe 10 martie 1951, Adalbert Boros a fost arestat și condamnat la muncă silnică pe viață de Tribunalul Militar București pentru „trădare de patrie și uneltire împotriva securității externe a Republicii Populare Române”. A fost transferat la diverse închisori, printre care Sighet, Râmnicu Sărat, Jilava, Pitești, Dej și Gherla. În detenție, a fost supus unor anchete dure, însă a declarat că nu a colaborat cu nimeni împotriva statului, ci a acționat doar în interesul Bisericii și al poporului.

Un moment notabil din timpul detenției sale a fost scrisoarea trimisă în 1963 de un reprezentant al organizației Amnesty International, care cerea clarificări cu privire la soarta episcopului Boros. Deși intervenția nu a avut efecte imediate, Boros a fost grațiat prin Decretul nr. 411/1964 și eliberat la 4 august 1964, după 13 ani de detenție.

După eliberare, Boros a revenit în slujba Bisericii. La 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop titular de Ressiana, iar la 1 august 1990 a fost ales prepozit capitular al Diecezei de Timișoara. A murit la 6 iunie 2003, la vârsta de 95 de ani, și a fost înmormântat în cripta Catedralei romano-catolice din Timișoara.

În timpul detenției, Boros a fost supus unor anchete intense, dar a menționat că nu a dezvăluit nimic, neavând nimic de ascuns. Într-un interviu realizat de Aurora Sasu, Boros povestește despre condițiile grele din închisoare și despre credința sa neclintită. Rugăciunile zilnice și rozarul primit de la Papa Pius al XI-lea au reprezentat pentru el o sursă de putere spirituală. După eliberare, el și-a dorit să celebreze prima Sfântă Liturghie la mănăstirea Maria Radna, un loc de importanță specială pentru el.

Boros povestește, de asemenea, despre impactul pe care comportamentul său și al altor preoți l-a avut asupra unui gardian de la închisoarea Sighet. Acesta, impresionat de modul în care preoții își trăiau credința și de rugăciunile lor zilnice, a introdus rugăciunea în familia sa.

Adalbert Boros a fost o figură emblematică a rezistenței Bisericii Catolice din România împotriva regimului comunist. Suferințele sale din detenție și devotamentul său față de credință rămân un exemplu de rezistență spirituală.

Sursa: https://www.memorialsighet.ro/adalbert-boros/