Dimitrie Ciurezu, poet

Dimitrie Ciurezu s-a născut la 7 noiembrie 1897 în localitatea Plenița, județul Dolj, și a decedat la 5 ianuarie 1978, la Sibiu. După absolvirea claselor primare în comuna natală (1904-1908), a urmat gimnaziul la Colegiul Național din Craiova (1908-1912) și Liceul Alexandru Lahovary din Râmnicu-Vâlcea, obținând bacalaureatul în 1920. Ulterior, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

În perioada 1916-1918, a fost mobilizat ca sublocotenent și a participat la luptele de la Oituz (1917). A debutat în revista Viața studențească (1921), iar debutul literar este considerat în 1927, în Țara noastră (sub conducerea lui O. Goga), unde a lucrat și ca redactor. În același an, a publicat primul său volum de versuri, Răsărit (Craiova, Scrisul Românesc), pentru care a primit premiul Dr. Păcurariu-Bianu al Academiei Române, la recomandarea lui Mihail Sadoveanu.

În 1940, a lansat volumul Pământul luminilor mele (București, Fundația pentru literatură și Artă), pentru care a primit premiul I. Heliade Rădulescu al Academiei Române. După 1946, s-a stabilit la Sibiu, unde a fost redactor la România viitoare până în 1949. A fost membru al Uniunii Scriitorilor și cercetător șef al Filialei din Cluj a Academiei Române.

Ciurezu a scris pentru Mihail Sadoveanu romanul Mitrea Cocor, care a fost publicat ulterior sub semnătura lui Sadoveanu, dar cu mențiunea copyright-ului lui Ciurezu, ceea ce i-a permis un trai modest.

Opera sa cuprinde volume precum:

• Răsărit (Craiova, 1927)
• Pământul luminilor mele (1940)
• Cununa soarelui (1942, și ediția a II-a în 1971, cuvânt înainte de Al. Piru)
• Sus la nunta stelelor (1994)

În ceea ce privește critica literară, G. Călinescu subliniază originalitatea poeziei lui Ciurezu, remarcând interpretarea haiducismului și plasticitatea versurilor sale. Alți critici, însă, consideră poezia sa un tradiționalism „decorativ” și minor.

Pe lângă poezie, Ciurezu a fost și un colaborator activ în domeniul publicisticii, colaborând cu reviste precum Gândirea, Viața Românească, Azi și mai ales Albina, unde a fost director o perioadă. Începând din 1972, a colaborat și la seria nouă a revistei Transilvania, din Sibiu, sub direcția criticului literar Mircea Tomuș.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

Sursa foto: https://www.poeziile.com/images/poze/dimitrie-ciurezu.jpg

Dimitrie Ciurezu a fost un poet care s-a înscris în linia tradiționalistă a revistei Gândirea, abordând o poezie chthonică, în care, în versurile de maturitate, sentimentul teluricului și al elementarului se transformă în metafore și simboluri, adâncind semnificația spirituală a tradițiilor și ritualurilor folclorice.

Volume de versuri:

• Răsărit (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1927)
• Pământul luminilor mele (București, F.P.L.A., 1940)
• Cununa soarelui (București, F.P.L.A., 1942)
• Cununa soarelui. Egloga (București, Editura Minerva, 1971)

Poezia Ploaie și soare a fost inclusă în volumul Pământul luminilor mele (1940).

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035780/index.html#bio