Jurnal FM 
Dimitrie A. Sturdza a fost un academician, om politic român și de patru ori prim-ministru al României între anii 1895 – 1909
#Postat de Carmen Vintu on martie 10, 2022
Dimitrie A. Sturdza ( n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București), născut în Familia Sturdza,. a fost un academician.
colorat
Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza.
După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.
„Coaliția monstruoasă” a fost susținută de mari proprietari de pământ și oameni de afaceri care nu erau mulțumiți de politica domnitorului. O coaliție a apărut în 1864, după alegerile pentru Adunarea Națională din România , a doua convocare, și a fost condusă de Ion C. Brătianu . Mihail Kogălniceanu i-a rămas fidel lui Alexandru Ioan Cuza. În 1866, coaliția a dat o lovitură de stat .
În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru.
A fost unul dintre fondatorii PNL A revenit pe funcţii politice, după instalarea primului rege în România, Carol I.
Membru fondator al Partidului Naţional Liberal, Sturdza a fost pe rând ministru al Agriculturii Comerţului, Lucrărilor Publice.
A deţinut şi portofoliul Ministerului Finanţelor şi a activat ca agent diplomatic al României la Constantinopol.
Sturdza a ajuns preşedinte al Partidului Naţional Liberal, după moartea lui Ion Brătianu. În 1892 a preluat conducerea P.N.L şi a deţinut funcţia de preşedinte al partiduli până în ianuarie 1909, când a fost înlocuit cu Ionel Brătianu-fiul. Ca liberal de frunte, după ce Carol I a introdus principiul rotativei guvernamentale, Sturdza a fost desemnat de patru ori să formeze Consiliul de miniştri, deţinând funcţia de premier, dar şi alte portofolii importante.
În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.
A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.
