Daniel-François-Esprit Auber, compozitor și pedagog francez

Daniel-François-Esprit Auber (29 ianuarie 1782, Caen – 12 mai 1871, Paris) a fost un important compozitor și pedagog francez, una dintre figurile centrale ale vieții muzicale pariziene din secolul al XIX-lea. Începând cu anul 1842, a condus Conservatorul din Paris, instituție pe care a modernizat-o și extins-o, iar în perioada celui de-al Doilea Imperiu a ocupat funcția de capelmaistru al curții imperiale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel-François-Esprit_Auber#/media/Fișier:Postcard-1910_Daniel_Fransois_Auber.jpg

Auber este considerat un pionier al grand opéra-ului francez, gen inaugurat prin celebra operă La Muette de Portici (1828), a cărei montare la Bruxelles a avut un puternic impact simbolic, fiind asociată cu declanșarea Revoluției belgiene din 1830. Deși a compus și opere de mare amploare, creația sa este dominată de opéra-comique, gen în care a excelat prin eleganță, spirit și melodicism. Muzica sa a fost admirată de contemporani de prestigiu, printre care și Richard Wagner.

Născut într-o familie cultivată din Paris, Auber a manifestat de timpuriu talent muzical, deși inițial nu a urmat o carieră artistică. Abia după declinul financiar al familiei, în jurul anului 1820, s-a dedicat complet compoziției. Colaborarea sa de peste patru decenii cu libretistul Eugène Scribe a dus la realizarea a aproape 40 de opere, multe dintre ele bucurându-se de un succes remarcabil în Franța și în Europa.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Fra Diavolo, Le Domino noir, Le Philtre, Les Diamants de la couronne, Haydée și Manon Lescaut (anterioară versiunilor celebre ale lui Massenet și Puccini). Stilul lui Auber se remarcă prin claritate, rafinament orchestral, prospețime melodică și o excelentă adaptare la limba franceză.

În paralel cu activitatea componistică, Auber a avut un rol major în viața instituțională a muzicii franceze. Ca director al Conservatorului din Paris, a sprijinit formarea unor viitori mari compozitori precum Bizet, Gounod sau Massenet și a promovat o viziune pedagogică deschisă și modernă. De asemenea, a compus un număr semnificativ de lucrări religioase în perioada în care a fost responsabil de muzica capelei imperiale.

Auber a rămas atașat Parisului până la finalul vieții, refuzând să părăsească orașul chiar și în timpul asediului din 1870. A murit la vârsta de 89 de ani și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise.